Dicționare ale limbii române

8 definiții pentru refringență

REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.
REFRINGÉNȚĂ, refringențe, s. f. (Fiz.) Proprietate a unor corpuri de a refracta lumina. – Din fr. réfringence.
refringénță (re-frin-) s. f., g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe
refringénță s. f. (sil. -frin-), g.-d. art. refringénței; pl. refringénțe
REFRINGÉNȚĂ s.f. (Fiz.) Proprietate a mediilor transparente de a refracta lumina. ♦ Mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. [< fr. réfringence].
REFRINGÉNȚĂ s. f. 1. proprietatea de a fi refringent. 2. mărime caracteristică mediilor transparente, egală cu diferența dintre indicele de refracție al mediului și unitate. (< fr. réfringence)
REFRINGÉNȚĂ ~e f. fiz. Capacitate a unor corpuri de a refracta lumina. /<fr. réfringence
*refringénță f., pl. e (d. refringent). Fiz. Proprietatea de a produce refracțiune.

refringență definitie

refringență dex

Intrare: refringență
refringență substantiv feminin
  • silabisire: -frin-