REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument optic pentru măsurarea indicelui de refracție al substanțelor. – Din fr. réfractomètre.

REFRACTOMÉTRU, refractometre, s. n. Instrument pentru măsurarea indicelui de refracție.

refractométru (re-frac-, -me-tru) s. n., art. refractométrul; pl. refractométre

refractométru s. n. (sil. -frac-, -tru), art. refractométrul; pl. refractométre

REFRACTOMÉTRU s.n. Instrument pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor, în special lichide. [< fr. réfractomètre].

REFRACTOMÉTRU s. n. instrument folosit în refractometrie. (< fr. réfractomètre)

REFRACTOMÉTRU ~e n. Instrument optic pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor. /<fr. réfractometre

REFRACTO- „refracție”. ◊ L. refractus „frînt, spart” > fr. refracto-, engl. id., germ. refrakto- > rom. refracto-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., disciplină care studiază ansamblul de metode și procedee folosite pentru determinarea indicilor de refracție ai substanțelor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument optic de măsurare a indicilor de refracție ai substanțelor.