REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care reînnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care reformează, care aduce reforme, care înnoiește; propagator de reforme. – Din fr. réformateur, lat. reformator.

REFORMATÓR, -OÁRE, reformatori, -oare, adj. (Și substantivat; despre persoane) Care reformează, care aduce reforme, care înnoiește. Ne-au trimis... un reformator. C. PETRESCU, Î. II 130. Versul lui Eminescu se detașează într-un relief izbitor. Simți îndată că ai de-a face cu un reformator. Primele lui poezii sînt un strigăt puternic de revoltă artistică. VLAHUȚĂ, O. A. 239. ◊ Fig. Numai tu să fii nevrednic de-acest timp reformator? ALECSANDRI, P. II 6. O an, prezis atîta, măreț reformator! Începi, prefă, răstoarnă și îmbunătățează. ALEXANDRESCU, M. 5.

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. reformatoáre

reformatór adj. m., s. m., pl. reformatóri; f. sg. și pl. reformatoáre

REFORMATÓR adj. v. înnoitor.

REFORMATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. 1. (Propagator) de reforme, (cel) care reformează, care înnoiește. 2. (Înfăptuitor, adept) al Reformei (2). [Cf. fr. réformateur, lat. reformator].

REFORMATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. 1. (propagator) de reforme, (cel) care reformează, înnoiește. 2. (înfăptuitor) al Reformei (2). (< fr. réformateur, lat. reformator)

REFORMATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) și substantival (despre persoane) Care face reforme; care reformează. 2) (despre idei, teorii etc.) Care prevede reforme. /<fr. réformateur, lat. reformator, ~oris

reformator a. și m. care aduce reforme: o an, măreț, reformator! GR. AL.

*reformatór, -oáre s. Care reformează: Solone a fost un înțelept reformator. Șefu uneĭ reforme religioase: reformatoriĭ secululuĭ XVI.

REFORMATOR adj. înnoitor, primenitor, regenerator, transformator, (livr.) novator. (O mișcare ~.)