reflotá vb., ind. prez. 1 sg. reflotéz, 3 sg. și pl. refloteáză

reflotáre s. f., g.-d. art. reflotării

REFLOTÁ vb. tr. a supune operației de reflotare. (< fr. reflotter)

REFLOTÁRE s. f. 1. retratare a concentratelor primare sau intermediare obținute la flotația substanțelor minerale utile. 2. operație prin care firele textile sunt desfășurate de pe bobine. (< reflota)