REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. Care poate produce reflexe (I). – Din fr. réflexogène.

REFLEXOGÉN, -Ă, reflexogeni, -e, adj. (Neobișnuit) Care poate da naștere la reflexe1.

reflexogén (re-fle-) adj. m., pl. reflexogéni; f. reflexogénă, pl. reflexogéne

reflexogén adj. m. (sil. -fle-), pl. reflexogéni; f. sg. reflexogénă, pl. reflexogéne

REFLEXOGÉN, -Ă adj. Care poate produce reflexe. [< fr. réflexogène].

REFLEXOGÉN, -Ă adj. care provoacă reflexe1 (II, 3). (< fr. réflexogène)

REFLEXOGÉN ~ă (~i, ~e) Care generează reflexe ale organismului; producător de reflexe. Factor ~. /<fr. réflexogene

reflexogén, -ă adj. (med.) Care determină sau intensifică un reflex ◊ „Stimulo-terapia cutanată – cunoscută sub denumirea de acupunctură – este o metodă de tratament care obține efectul dorit prin iritația anumitor puncte și zone reflexogene ale pielii. Efectul se obține printr-o serie de reacții neuro-endocrine și humorale, tinzând funcțional să restabilească echilibrul funcțional al organismului dereglat de boală.” I.B. 23 VII 69 p. 3 (din fr. réflexogène; DZ; DEX, DN3)

REFLEXO- „act reflex”. ◊ L. reflexus „întors înapoi, reflectat” > fr. réflexo-, germ. id., engl. id. > rom. reflexo-. □ ~gen (v. -gen1), adj., care produce reflexe; ~grafie (v. -grafie), s. f., descriere a actelor reflexe; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care se ocupă cu studiul reflexelor; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă terapeutică prin care se urmărește vindecarea unor boli prin folosirea anumitor reflexe.