REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

REFLÉCT, reflecte, s. n. (Înv.) Reflex. – Din fr. reflet (după reflecta).

REFLÉCT, reflecte, s. n. (Învechit) Reflex. Abia candela cea tristă cu reflectul ei roz-alb Blînd o rază mai aruncă ce peste-a lui față trece. EMINESCU, O. I 50.

refléct (înv.) (re-flect) s. n., pl. reflécte

refléct s. n. (sil. -flect), pl. reflécte

REFLÉCT s. v. oglindire, proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex.

REFLÉCT, -Ă adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, în raport cu tulpina, direcția în afară și în jos; reflex (2) [în DN]. [Cf. fr. reflet].

REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet)

reflect n. reflexiunea luminii sau a colorii: candela cu reflectul ei roz alb EM.

reflect s. v. OGLINDIRE. PROIECTARE. RĂSFRÎNGERE. REFLECTARE. REFLEX.