Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru reflect

REFL├ëCT, reflecte, s. n. (├Änv.) Reflex. ÔÇô Din fr. reflet (dup─â reflecta).
REFL├ëCT, reflecte, s. n. (├Änv.) Reflex. ÔÇô Din fr. reflet (dup─â reflecta).
REFL├ëCT, reflecte, s. n. (├Änvechit) Reflex. Abia candela cea trist─â cu reflectul ei roz-alb Bl├«nd o raz─â mai arunc─â ce peste-a lui fa╚Ť─â trece. EMINESCU, O. I 50.
refl├ęct (├«nv.) (re-flect) s. n., pl. refl├ęcte
refl├ęct s. n. (sil. -flect), pl. refl├ęcte
REFLÉCT s. v. oglindire, proiectare, răsfrângere, reflectare, reflex.
REFL├ëCT, -─é adj. (Despre ramuri, frunze etc.) Care are, ├«n raport cu tulpina, direc╚Ťia ├«n afar─â ╚Öi ├«n jos; reflex (2) [├«n DN]. [Cf. fr. reflet].
REFLÉCT, -Ă adj. (despre ramuri, frunze etc.) orientat în afară și în jos. (după fr. reflet)
reflect n. reflexiunea luminii sau a colorii: candela cu reflectul ei roz alb EM.
reflect s. v. OGLINDIRE. PROIECTARE. RĂSFRÎNGERE. REFLECTARE. REFLEX.

Reflect dex online | sinonim

Reflect definitie

Intrare: reflect
reflect substantiv neutru
  • silabisire: -flect