Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

19 defini╚Ťii pentru referare

REFERÁ vb. I v. referi.
REFER├Ź, ref├ęr, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi ├«n leg─âtur─â cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) refer├í vb. I] ÔÇô Din germ. referieren, fr. r├ęf├ęrer.
REFERÁ vb. I v. referi.
REFER├Ź, ref├ęr, vb. IV. 1. Intranz. A face un referat; a raporta, a relata. 2. Refl. A se raporta (la ceva sau la cineva), a fi ├«n leg─âtur─â cu..., a viza (ceva sau pe cineva), a face o aluzie. [Var.: (1) refer├í vb. I] ÔÇô Din germ. referieren, fr. r├ęf├ęrer.
REFERÁ vb. I v. referi.
REFER├Ź, ref├ęr, vb. IV. 1. Intranz. (╚śi ├«n forma refera; adesea urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źdespre┬╗, ┬źasupra┬╗ etc.) A face un referat; a raporta, a da referin╚Ťe, a relata. Dou─â zile Titu Herdelea avu s─â povesteasc─â ce-a p─â╚Ťit ╚Öi cum a petrecut la ╚Ťar─â... O sear─â ├«ntreag─â a trebuit s─â refere familiei Gavrila╚Ö. REBREANU, R. I 178. 2. Refl. (Urmat de determin─âri introduse prin prep. ┬źla┬╗) A se raporta (la ceva sau la cineva), a viza (ceva sau pe cineva). Ar putea s─â ├«nt├«mpine unii din aceia la care m─â refer la ├«nceputul acestei comunic─âri c─â totu╚Öi la noi se cete╚Öte. SADOVEANU, E. 23. ÔÇô Forme gramaticale: prez. ind. pers. 3 refer─â, prez. conj. pers. 3 refere. ÔÇô Variant─â: refer├í vb. I.
refer├ş1 (a ~) vb., ind. prez. 3 ref├ęr─â, imperf. 3 sg. refere├í; conj. prez. 3 s─â ref├ęre
refer├ş2 (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se ref├ęr─â, imperf. 3 sg. se refere├í; conj. prez. 3 s─â se ref├ęre
refer├ş vb., ind. prez. 1 sg. ref├ęr, 3 sg. ╚Öi pl. ref├ęr─â, imperf. 3 sg. refere├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. ref├ęre
REFER├Ź vb. 1. a privi, a se raporta, (├«nv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele ar─âtate se ~ la urm─âtoarea problem─â...) 3. a se raporta, (├«nv.) a se provoca, a se prov─âc─âlui. (La ce te ~?) 4. v. relata.
REFERÁ vb. I. v. referi.
REFER├Ź vb. IV. 1. intr. A face un referat; a raporta. 2. refl. A viza, a se raporta (la ceva sau la cineva). [P.i. ref├ęr, conj. 3 -re, var. refer├í vb. I. / cf. fr. r├ęf├ęrer].
REFER├Ź vb. I. intr. a face un referat; a raporta. II. refl. a se raporta la, a viza ceva sau pe cineva. (< fr. r├ęf├ęrer, germ. refereren)
refer├ş (ref├ęr, refer├şt), vb. ÔÇô A raporta. ÔÇô Var. refera. Fr. r├ęf├ęrer. ÔÇô Der. referat, s. n., din fr. r├ęf├ęr├ę; referendar, s. m. (referent; cleric trimis de un patriarh ├«n misiune pe l├«ng─â domnitor), din mgr. ß┐ą╬Á¤ć╬Á¤ü╬Á╬Ż¤ä╬Ȥü╬╣╬┐¤é, ╚Öi modern din fr. r├ęf├ęrendaire; referen╚Ť─â, s. f., din fr. r├ęf├ęrence; referitor, adj. (care se refer─â la ceva sau la cineva).
A REFER├Ź ref├ęr intranz. rar A face un referat. /<germ. referieren, fr. r├ęf├ęrer
A SE REFER├Ź m─â ref├ęr intranz. 1) (despre persoane) A face trimitere. 2) A se al─âtura printr-un raport; a avea atribu╚Ťie; a se raporta. /<germ. referieren, fr. r├ęf├ęrer
refer├Č v. a (se) raporta la.
*ref├ęr, a -├í ╚Öi (rar) a -├ş v. tr. (lat. r├ęfero, re-f├ęrre, fr. r├ęf├ęrer. ÔÇô Refer─â, s─â refere. V. con-fer). Raportez, atribu─ş: a referi la cineva onoarea unu─ş fapt; Raportez, fac raport, povestesc: a referi ministrulu─ş cele constatate. V. refl. M─â raportez: m─â refer la cele scrise de el. V. relatez.
REFERI vb. 1. a privi, a se raporta, (înv.) a se atinge. (Aceste documente se ~ la...) 2. a se raporta, a viza. (Cele arătate se ~ la următoarea problemă...) 3. a se raporta, (înv.) a se provoca, a se provăcălui. (La ce te ~?) 4. a raporta, a relata. (A ~ despre...)

Referare dex online | sinonim

Referare definitie

Intrare: referi
refera verb grupa I conjugarea a II-a
referi verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
Intrare: referare
referare infinitiv lung