Dicționare ale limbii române

9 definiții pentru reescont

REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.
REESCÓNT, reesconturi, s. n. (Fin.) Faptul de a reesconta; scont prin care o bancă cumpără de la o altă bancă o cambie, o trată sau alt efect de comerț scontat anterior la acea bancă. – Din fr. réescompte.
reescónt s. n., pl. reescónturi
reescónt s. n., pl. reescónturi
REESCÓNT s. v. reescontare.
REESCÓNT s.n. (Fin.) Scontare la o bancă a unei polițe deja scontate. [Pron. re-es-. / < fr. réescompte].
REESCÓNT s. n. scontare la o bancă a unei polițe deja scontate. (< fr. réescompte)
REESCÓNT ~uri n. Operație prin care banca centrală a unei țări cumpără de la o bancă comercială cambii scontate anterior de la aceeași bancă. /<fr. réescompte
REESCONT s. (FIN.) reescontare.

Reescont dex online | sinonim

Reescont definitie

Intrare: reescont
reescont substantiv neutru