Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
redundá vb., ind. prez. 1 sg. redundéz, 3 sg. și pl. redundeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder].
Redundare dex online | sinonim
Redundare definitie
Intrare: redunda
redunda verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: redundare
redundare infinitiv lung
