Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 435916:

RECUZÁ vb. I. tr. A respinge un judecător, un martor etc., nerecunoscându-i autoritatea, bănuindu-l de părtinire etc.; (p. ext.) a respinge, a nu recunoaște ceva. [P.i. recúz. / < fr. récuser, cf. lat. recusare].

Recuzare dex online | sinonim

Recuzare definitie