recurbare definitie

2 intrări

13 definiții pentru recurbare

RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.
recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză
recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. și pl. recurbeáză
RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].
RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [< recurba].
RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)
recurbà v. a încovoia la margine.
*recurbéz v. tr. (fr. recourber). Curbez, încovoĭ, îndoĭ (la capăt).
recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

recurbare dex

Intrare: recurba
recurba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recurbare
recurbare substantiv feminin