13 definiții pentru recurbare
RECURBÁ, recurbez,
vb. I.
Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din
fr. recourber. RECURBÁRE, recurbări,
s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. –
V. recurba. RECURBÁ, recurbez,
vb. I.
Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din
fr. recourber. RECURBÁRE, recurbări,
s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. –
V. recurba. recurbá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 recurbeáză
recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. și pl. recurbeáză RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi. RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].
RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [<
recurba].
RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)
recurbà v. a încovoia la margine.
*recurbéz v. tr. (fr. recourber). Curbez, încovoĭ, îndoĭ (la capăt).
recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI. Recurbare dex online | sinonim
Recurbare definitie
Intrare: recurba
recurba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recurbare
recurbare substantiv feminin