Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

13 defini╚Ťii pentru recurbare

RECURB├ü, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a ├«ndoi din nou. ÔÇô Din fr. recourber.
RECURB├üRE, recurb─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recurba ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recurba.
RECURB├ü, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a ├«ndoi din nou. ÔÇô Din fr. recourber.
RECURB├üRE, recurb─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a recurba ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. recurba.
recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză
recurb├í vb., ind. prez. 1 sg. recurb├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. recurbe├íz─â
RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].
RECURB├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a recurba ╚Öi rezultatul ei. [< recurba].
RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)
recurbà v. a încovoia la margine.
*recurb├ęz v. tr. (fr. recourber). Curbez, ├«ncovo─ş, ├«ndo─ş (la cap─ât).
recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

Recurbare dex online | sinonim

Recurbare definitie

Intrare: recurba
recurba verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: recurbare
recurbare substantiv feminin