Dicționare ale limbii române
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. și pl. recurbeáză
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].
RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
recurbà v. a încovoia la margine.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
*recurbéz v. tr. (fr. recourber). Curbez, încovoĭ, îndoĭ (la capăt).
- sursa: Scriban 1939
- permalink
recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
recurbare dex
Intrare: recurba
recurba
verb
grupa I
conjugarea a II-a
Intrare: recurbare
recurbare
substantiv feminin