RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

RECURBÁ, recurbez, vb. I. Tranz. A curba, a îndoi din nou. – Din fr. recourber.

RECURBÁRE, recurbări, s. f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. – V. recurba.

recurbá (a ~) vb., ind. prez. 3 recurbeáză

recurbá vb., ind. prez. 1 sg. recurbéz, 3 sg. și pl. recurbeáză

RECURBÁ vb. v. arcui, curba, încovoia, îndoi.

RECURBÁ vb. I. tr. A curba din nou, a încovoia, a îndoi. [< fr. recourber].

RECURBÁRE s.f. Acțiunea de a recurba și rezultatul ei. [< recurba].

RECURBÁ vb. tr. a îndoi un obiect, a încovoia, a curba. (< fr. recourber)

recurbà v. a încovoia la margine.

*recurbéz v. tr. (fr. recourber). Curbez, încovoĭ, îndoĭ (la capăt).

recurba vb. v. ARCUI. CURBA. ÎNCOVOIA. ÎNDOI.

recurbare definitie

recurbare dex

Intrare: recurba

recurba verb grupa I conjugarea a II-a

Intrare: recurbare

recurbare substantiv feminin