Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru recunosc─âtor

RECUNOSC─éT├ôR, -O├üRE, recunosc─âtori, -oare, adj. Care recunoa╚Öte un serviciu, un bine ce i s-a f─âcut, care poart─â (cuiva) recuno╚Ötin╚Ť─â. ÔÇô Recunoa╚Öte + suf. -─âtor.
RECUNOSC─éT├ôR, -O├üRE, recunosc─âtori, -oare, adj. Care recunoa╚Öte un serviciu, un bine ce i s-a f─âcut, care poart─â (cuiva) recuno╚Ötin╚Ť─â. ÔÇô Recunoa╚Öte + suf. -─âtor.
RECUNOSC─éT├ôR, -O├üRE, recunosc─âtori, -oare, adj. Care recunoa╚Öte o binefacere primit─â, care poart─â (cuiva) recuno╚Ötin╚Ť─â. Trebuie s─â fiu ╚Öi eu recunosc─âtor m─âcar c├«t pot. REBREANU, R. II 81. ├Ä╚Ťi voi r─âm├«nea tare recunosc─âtor pentru pe╚Öche╚Ö. ODOBESCU, S. III 32. O, c├«t am r─âmas de recunosc─âtor bunului p─ârinte pentru aceast─â dorit─â veste! NEGRUZZI, S. I 7.
recunoscătór adj. m., pl. recunoscătóri; f. sg. și pl. recunoscătoáre
recunosc─ât├│r adj. m. cunosc─âtor
RECUNOSC─éT├ôR adj. ├«ndatorat, obligat, (├«nv.) mul╚Ťumitor. (├Ä╚Ťi r─âm├ón ~ pentru serviciul f─âcut.)
RECUNOSC─éT├ôR, -O├üRE adj. Care poart─â (cuiva) recuno╚Ötin╚Ť─â. [Dup─â fr. reconnaissant].
RECUNOSC─éT├ôR, -O├üRE adj. care poart─â (cuiva) recuno╚Ötin╚Ť─â. (dup─â fr. reconnaissant)
RECUNOSCĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care recunoaște binele ce i s-a făcut; care vădește gratitudine. /a recunoaște + suf. ~tor
recunosc─âtor a. ├«nsufle╚Ťit de recuno╚Ötin╚Ť─â.
*recunosc─ât├│r, -o├íre adj. (d. recunosc, dup─â fr. reconnaissant). Plin de recuno╚Ötin╚Ť─â, care recunoa╚Öte (cunoa╚Öte) binele primit.
RECUNOSC─éTOR adj. ├«ndatorat, obligat, (├«nv.) mul╚Ťumitor. (├Ä╚Ťi r─âm├«n ~ pentru serviciul f─âcut.)

Recunosc─âtor dex online | sinonim

Recunosc─âtor definitie

Intrare: recunosc─âtor
recunosc─âtor adjectiv