RECTOCÉL s.n. (Med.) Hernie sau prolabare a rectului. [< fr. rectocèle, cf. lat. rectum – rect, gr. kele – hernie].

RECTOCÉL s. n. hernie, prolabare a rectului. (< fr. rectocèle)

RECTO- „drept, rect, rectal”. ◊ L. rectum „drept, rectiliniu” > fr. recto-, engl. id., germ. rekto- > rom. recto-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a rectului; ~cliză (v. -cliză₂), s. f., spălătură rectală; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea lungimii țesăturilor; ~pexie (v. -pexie), s. f., fixare chirurgicală a rectului în poziție normală; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie rectală; ~scop (v. -scop), s. n., endoscop special pentru examinarea cavității rectale; sin. colonoscop; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare medicală a rectului cu ajutorul rectoscopului; sin. colonoscopie; ~tomie (v. tomie), s. f., secționare chirurgicală a stricturii rectale.