RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

RECRUTÓR, recrutori, s. m. 1. Persoană care făcea recrutări în armată. 2. Persoană care recrutează membrii pentru un partid, pentru o asociație etc. – Din fr. recruteur.

recrutór s. m., pl. recrutóri

RECRUTÓR s.m. (Ist.) Cel care făcea recrutările de soldați (mercenari). ♦ Cel care recrutează membri pentru un partid, pentru o asociație. [< fr. recruteur].

RECRUTÓR s. m. 1. persoană care face recrutări din armată. 2. cel care recrutează membri pentru un partid, o asociație. (< fr. recruteur)

recrutor m. cel ce recrutează.

*recrutór m. (fr. recruteur). Acela care recrutează. Adj. Ofițer recrutor. – Se poate zice și după rom. recrutator.

recrutór s. m. Cel care recrutează (soldați mercenari) ◊ „Individul este un anume Brown, de meserie vânzător de arme și recrutor de mercenari pentru Africa australă.” Sc. 19 I 78 p. 6 (cf. fr. recruteur; DN3)