RECONSTRUÍ, reconstruiesc, vb. IV. Tranz. A construi din nou, a reclădi; a reface pe baze noi. ♦ (Lingv.) A stabili forma aproximativă a unui cuvînt neatestat dintr-o limbă, pe baza legilor de corespondență fonetică. El a combătut în mai multe rînduri... pe savanții care reconstruiau cuvinte latine vulgare, cînd graiurile franțuzești puteau oferi explicații pentru cele mai multe probleme etimologice. GRAUR, S. L. 166. ♦ (Poetic) A reconstitui. Dorința mea Din amintiri, din resturi, Să te reconstruiască-ar vrea. CAMIL PETRESCU, V. 92. Urmam deci mai departe să reconstruiesc lanțul impresiilor mele încă fierbinți. CARAGIALE, O. VII 525.