RECONSTRÚCȚIE, reconstrucții, s. f. Faptul de a reconstrui; reconstruire, refacere, reclădire. De cîte ori trec pe aci – spune belgianul – găsesc aceeași veșnică mișcare de dărîmare și reconstrucție. BART, S. M. 43. ♦ (Lingv.) Stabilire a formei unui cuvînt neatestat dintr-o limbă care nu se mai vorbește sau dintr-o fază mai veche a limbii, pe baza legilor de corespondență fonetică; reconstruire. O reconstrucție trebuie să se bazeze pe comparație, deci în cazul limbii latine avem nevoie de concordanța mai multor limbi romanice. GRAUR, S. L. 166.