recoltat definitie

2 intrări

19 definiții pentru recoltat

RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strânge, a aduna, a culege recolta. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. ♦ Fig. A culege roadele, a se bucura de un lucru realizat. 2. (Med.) A lua sânge, spută, urină etc. de la oameni sau de la animale, pentru a le supune unor examene de laborator. – Din fr. récolter.
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strâns, cules, adunat. – V. recolta.
RECOLTÁ, recoltez, vb. I. Tranz. 1. A strînge, a aduna, a culege recolta. Gospodăriile colective au recoltat cereale multe în acest an. ◊ Fig. A descărcat traista sa cu zicale, anecdote și întîmplări recoltate din cotloanele celor cinci continente. C. PETRESCU, A. 479. 2. (Med.) A lua sînge, spută, urină etc. de la oameni sau animale pentru a le supune unor examene de laborator.
RECOLTÁT, -Ă, recoltați, -te, adj. (Despre cereale, fructe etc.) Strîns, cules, adunat.
recoltá (a ~) vb., ind. prez. 3 recolteáză
recoltá vb., ind. prez. 1 sg. recoltéz, 3 sg. și pl. recolteáză
RECOLTÁ vb. a aduna, a culege, a strânge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, de pe câmp.)
RECOLTÁT s. v. recoltare.
RECOLTÁ vb. I. tr. 1. A strânge, a culege recolta. ♦ (Fig.) A culege. 2. A lua sânge, spută etc. pentru a le analiza în laborator. [< fr. récolter].
RECOLTÁT s.n. Recoltare. ◊ Mașină de recoltat = mașină pentru recoltarea produselor agricole cultivate. [< recolta].
RECOLTÁ vb. tr. 1. a strânge, a aduna recolta. ◊ (fig.) a culege. 2. a lua sânge, spută, urină etc. pentru a le analiza în laborator. 3. a preleva probe pentru analiză. (< fr. récolter)
RECOLTÁT s. n. recoltare. (< recolta)
A RECOLTÁ ~éz tranz. 1) (cereale, legume, fructe etc.) A strânge de pe terenurile cultivate. 2) (spută, suc gastric, urină etc.) A lua în cantități mici (pentru a face analize de laborator). /<fr. récolter
recoltà v. a face recoltă.
*recoltéz v. tr. (fr. récolter, d. récolte, recoltă). Culeg, secer, îmĭ rămîne, mă aleg cu: am recoltat mult grîŭ anu acesta. Fig. Mă aleg cu: a recolta ură.
RECOLTA vb. a aduna, a culege, a strînge, (Transilv.) a sureti. (A ~ strugurii, bucatele de pe cîmp.)
RECOLTAT s. adunare, adunat, culegere, cules, recoltare, recoltă, strîngere, strîns, (Transilv. și prin Maram. și Ban.) suretiu. (~ bucatelor de pe cîmp.)

recoltat dex

Intrare: recoltat
recoltat adjectiv
Intrare: recolta
recolta verb grupa I conjugarea a II-a