Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru reclamat

LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.
RECLAM├ü, recl├ím, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (├«n baza unui drept); a revendica. ÔÖŽ Intranz. (├Änv.) A protesta. ÔÖŽ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclama╚Ťie contra cuiva, a se pl├ónge ├«mpotriva cuiva; a p├ór├«. ÔÖŽ A formula preten╚Ťii ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie. [Var.: (pop.) l─âcr─âm├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęclamer.
RECLAM├üT, -─é, reclama╚Ťi, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) ├Ämpotriva c─âruia cineva se ridic─â prin intermediul unui organ juridic; p├ór├ót. ÔÇô V. reclama.
LĂCRĂMÁ2 vb. I v. reclama.
RECLAM├ü, recl├ím, vb. I. Tranz. 1. A cere, a pretinde ceva (├«n baza unui drept); a revendica. ÔÖŽ Intranz. (├Änv.) A protesta. ÔÖŽ Fig. A face necesar, a necesita, a cere, a impune. 2. A face o reclama╚Ťie contra cuiva, a se pl├ónge ├«mpotriva cuiva; a p├ór├«. ÔÖŽ A formula preten╚Ťii ├«n fa╚Ťa unui organ de jurisdic╚Ťie. [Var.: (pop.) l─âcr─âm├í vb. I] ÔÇô Din fr. r├ęclamer.
RECLAM├üT, -─é, reclama╚Ťi, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat. 2. (Adesea substantivat) ├Ämpotriva c─âruia cineva se ridic─â prin intermediul unui organ juridic; p├ór├ót. ÔÇô V. reclama.
RECLAM├ü, recl├ím, vb. I. 1. Tranz. A cere, a pretinde ceva (├«n baza unui drept); a revendica. Ce reclami de la prevenit? CARAGIALE, M. 304. Am s─â-i reclam pur ╚Öi simplu banii ce s-a angajat a-mi numera din partea lui Hepytes. ALECSANDRI, S. 167. Ast─âzi nu e destul ca o na╚Ťie s─â-╚Öi aib─â un loc pe harta lumii sau s─â-╚Öi reclame acest loc ╚Öi libertatea sa ├«n numele suvenirelor istorice... trebuie ├«ns─â ca ea s─â poat─â dovedi folosul ce a adus ╚Öi poate aduce lumii. B─éLCESCU, O. II 11. ÔÖŽ Intranz. (├Änvechit) A protesta. Acela╚Öi respect nu va opri glasul ╚Ť─ârii de a se ridica c─âtre dvs. ╚Öi de a reclama contra votului dat de Comisiunea Central─â. KOG─éLNICEANU, S. A. 133. 2. Tranz. Fig. A face necesar, a necesita, a cere. Numai versurile de mai multe silabe o reclam─â, dar, precum am spus-o, paza cezurei este l─âsat─â... la bunul gust al poetului. MACEDONSKI, O. IV 41. ╚Üi-oi trimite ├«n locu-i un ┬źproverb┬╗ ╚Öi un ┬źepisod interesant┬╗ extras din romanul Dridri ÔÇô care nu va reclama mult spa╚Ťiu ├«n foaie. ALECSANDRI, S. 44. Nici o chestiune ├«n hot─âr├«rea ei nu reclam─â mai mult patriotism, ├«n╚Ťelepciune, dreptate ╚Öi abnega╚Ťie totodat─â dec├«t marea reform─â ce s├«ntem chema╚Ťi de a face. KOG─éLNICEANU, S. A. 113. 3. Tranz. A face o reclama╚Ťie ├«mpotriva cuiva, a denun╚Ťa pe cineva, a se pl├«nge contra cuiva (├«n fa╚Ťa justi╚Ťiei sau a altei autorit─â╚Ťi); a p├«r├«. A reclama pe cineva la tribunal. ÔŚŐ Intranz. (├Änvechit, construit cu prep. ┬źasupra┬╗) S├«nt sigur c─â s├«n╚Ťii to╚Ťi asupr─â-╚Ťi au reclamat. ALEXANDRESCU, M. 238. Un s─ârman poet odat─â-a reclamat Asupra unui om prostu╚Ť dar prea bogat. DONICI, F. 81. 4. Refl. (Fran╚Ťuzism rar) A se da drept, a se prezenta. Cei cari se reclamau de la mi╚Öcarea lui Heliade, precum ╚Öi cei cari se reclamau de la cea a lui Asachi. MACEDONSKI, O. IV 119.
RECLAM├üT, -─é, reclama╚Ťi, -te, adj. 1. Cerut, pretins, revendicat (├«n mod st─âruitor). 2. Denun╚Ťat justi╚Ťiei. ÔÖŽ (Substantivat) Persoan─â denun╚Ťat─â; p├«r├«t, inculpat, ├«nvinuit.
reclamá (a ~) (-cla-) vb., ind. prez. 3 reclámă
reclamá vb. (sil. -cla-), ind. prez. 1 sg. reclám, 3 sg. și pl. reclámă
RECLAM├ü vb. 1. v. cere. 2. a se pl├ónge. (Cui s─â ~?) 3. v. denun╚Ťa. 4. v. necesita. 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligen╚Ťa ~ reflec╚Ťia.)
RECLAMÁT s. pârât.
RECLAM├ü vb. I. tr. 1. A cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. ÔÖŽ A necesita, a impune. 2. A p├ór├«, a denun╚Ťa, a face o reclama╚Ťie contra cuiva. [P.i. recl├ím. / < fr. r├ęclamer, cf. lat. reclamare].
RECLAM├üT, -─é adj. Care este reclamat, revendicat. // s.m. ╚Öi f. P├ór├ót; denun╚Ťat, inculpat. [< reclama].
RECLAM├ü vb. tr. 1. a cere, a pretinde insistent ceva (pe baza unui drept); a revendica. 2. (fig.) a face necesar, a necesita; a impune. 3. a p├ór├«, a denun╚Ťa, a face o reclama╚Ťie contra cuiva. (< fr. r├ęclamer, germ. Reklame)
RECLAM├üT, -─é adj., s. m. f. (cel) denun╚Ťat justi╚Ťiei, inculpat, p├ór├ót. (< reclama)
A RECLAM├ü recl├ím tranz. 1) A pretinde ceva, pe baza prevederilor legii; a cere; a revendica. 2) A ├«nvinui printr-o reclama╚Ťie. 3) (despre ac╚Ťiuni) A face s─â fie necesar; a necesita; a merita; a cere; a comporta; a pretinde. /<fr. r├ęclamer, lat. reclamare
reclam├á v. 1. a cere cu st─âruin╚Ť─â ca ceva cuvenit: a reclama pre╚Ťul muncii; 2. a avea trebuin╚Ť─â de: s─ân─âtatea reclam─â cru╚Ťare; 3. a protesta: a reclama ├«ncontra unei nedrept─â╚Ťi.
*recl├ím, a -├í v. tr. (lat. reclamare, a striga. V. re-chem, a-clam). Cer cu insisten╚Ť─â, revindic: a reclama un drept, o datorie nepl─âtit─â, o vit─â prip─â╚Öit─â. Cer, am nevo─şe de, exig: gr─âdina reclam─â mult─â ├«ngrijire. Denun╚Ť, p├«r─âsc, m─â pl├«ng contra: l-a┼ş reclamat la poli╚Ťie. V. intr. M─â pl├«ng, protestez: to╚Ť─ş a┼ş reclamat contra lu─ş.
RECLAMA vb. 1. a cere, a pretinde, a revendica, (├«nv. ╚Öi reg.) a striga, (├«nv.) a pretendelui, a pretendui, (grecism ├«nv.) a pretenderisi. (~ s─â i se fac─â dreptate.) 2. a se pl├«nge. (Cui s─â ~?) 3. a denun╚Ťa, a p├«r├«, a spune, (pop.) a vinde, (Mold., Transilv. ╚Öi Maram.) a ponoslui, (├«nv.) a jelui, a v─âdi, (fam. fig.) a aranja, a turna. (L-a ~ autorit─â╚Ťilor.) 4. a cere, a comporta, a impune, a necesita, a pretinde, a solicita, (├«nv.) a nevoi. (Aceast─â ac╚Ťiune ~ multe eforturi.) 5. a cere, a implica, a necesita, a presupune. (Inteligen╚Ťa ~ reflec╚Ťia.)
RECLAMAT s. (JUR.) pîrît, (înv.) defendor.

Reclamat dex online | sinonim

Reclamat definitie

Intrare: reclamat
reclamat adjectiv
Intrare: reclama
l─âcr─âma reclama verb grupa I conjugarea I
reclama verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -cla-