RECITATÍV, recitative, s. n. Pasaj, în cadrul unei bucăți muzicale, care se execută de un solist în felul unei declamări, al unei recitări. V. cadență. Cîntărețul își întovărășește recitativul c-o riturnelă de fluier ori o mlădiere de cimpoi. SADOVEANU, E. 15.