Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru reciprocitate

RECIPROCIT├üTE s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi reciproc. ÔÖŽ Aplicare de c─âtre un stat altui stat, cu care ├«ntre╚Ťine rela╚Ťii diplomatice, culturale, comerciale, a unui tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urm─â stat i-l aplic─â la r├óndul s─âu. 2. (Mat.) Rela╚Ťie ├«ntre dou─â numere, ecua╚Ťii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproc─â celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-╚Öi schimba forma ╚Öi traiectoria atunci c├ónd este inversat sensul de propagare a luminii. ÔÇô Din fr. r├ęciprocit├ę, lat. reciprocitas, -atis.
RECIPROCIT├üTE, reciprocit─â╚Ťi, s. f. 1. ├Änsu╚Öirea de a fi reciproc. ÔÖŽ Asigurare f─âcut─â de c─âtre un stat altui stat, cu care ├«ntre╚Ťine rela╚Ťii diplomatice, culturale, comerciale, de a avea un tratament egal sau echivalent cu acela pe care acest din urm─â stat i-l asigur─â la r├óndul s─âu. 2. (Mat.) Rela╚Ťie ├«ntre dou─â numere, ecua╚Ťii sau teoreme prin care una dintre ele este reciproc─â celeilalte. 3. (Fiz.) Proprietate a razelor luminoase de a nu-╚Öi schimba forma ╚Öi traiectoria atunci c├ónd este inversat sensul de propagare a luminii. ÔÇô Din fr. r├ęciprocit├ę, lat. reciprocitas,-atis.
RECIPROCIT├üTE, reciprocit─â╚Ťi, s. f. Faptul de a fi reciproc; ├«nsu╚Öire a ceea ce este reciproc.
reciprocit├íte (-ci-pro-) s. f., g.-d. art. reciprocitß║»╚Ťii
reciprocit├íte s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. reciprocit─â╚Ťii; pl. reciprocit─â╚Ťi
RECIPROCITÁTE s. v. mutualitate.
RECIPROCIT├üTE s.f. ├Änsu╚Öirea a ceea ce este reciproc. [Cf. fr. r├ęciprocit├ę].
RECIPROCIT├üTE s. f. ├«nsu╚Öirea de a fi reciproc. (< fr. r├ęciprocit├ę, lat. reciprocitas)
RECIPROCIT├üTE ~─â╚Ťi f. 1) Caracter reciproc. ~ ├«n rela╚Ťii. 2) fiz. Proprietate a razelor luminoase de a nu se modifica la inversarea sensului de propagare a acestora. /<fr. r├ęciprocit├ę
reciprocitate f. starea celor reciproce.
*reciprocitáte f. (lat. reciprócitas, -átis). Starea și caracteru de a fi reciproc: reciprocitate de sentimente.
RECIPROCITATE s. (rar) mutualitate. (Rela╚Ťii de ~.)
reciprocitate, reciprocit─â╚Ťi s. f. (pub.) ├«n╚Ťelegere prin care dou─â echipe sportive ├«nscrise ├«ntr-un campionat ob╚Ťin, pe r├ónd, victoria ├«n meciul jucat pe teren propriu.

Reciprocitate dex online | sinonim

Reciprocitate definitie

Intrare: reciprocitate
reciprocitate substantiv feminin
  • silabisire: -pro-