RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj., s. m. și f. (Persoană) care comite o recidivă; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. – Din fr. récidiviste.

RECIDIVÍST, -Ă, recidiviști, -ste, adj. (Adesea substantivat) (Persoană) care comite din nou un delict sau o crimă pentru care a mai fost condamnată; p. ext. (persoană) care repetă aceeași greșeală. Pentru un magistrat ca el, cazul Manlache era simplu și la fel cu toate cazurile de criminali recidiviști. POPA, V. 93.

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; adj. f., s. f. recidivístă, pl. recidivíste

recidivíst adj. m., s. m., pl. recidivíști; f. sg. recidivístă, pl. recidivíste

RECIDIVÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care se află în recidivă; (p. ext.) care recidivează; care repetă aceeași greșeală; recidivant. [Cf. fr. récidiviste].

RECIDIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care săvârșește o recidivă (2). (< fr. récidiviste)

RECIDIVÍST1 ~stă (~ști, ~ste) Care ține de recidivă; propriu recidivei. /<fr. récidiviste

RECIDIVÍST2 ~ști m. Persoană care săvârșește o recidivă. /<fr. récidiviste

recidivist m. cel ce comite a doua oară un delict, o crimă.

*recidivíst, -ă s. și adj. (d. recidivă; fr. récidiviste). Care cade în recidivă: criminal saŭ bolnav recidivist, un recidivist.