rechizite definitie

13 definiții pentru rechizite

cinắi sfp [At: COMAN, GL. / E: ns cf cinie] (Reg) Rechizite.
RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.
RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor de scris (cerneală, creioane, penițe, radiere etc.) necesare elevilor, funcționarilor etc.; accesorii pentru scris (în birouri). – Din germ. Requisit.
RECHIZÍTE s. f. pl. Totalitatea obiectelor mărunte (cerneală, creioane, penițe etc.) necesare unui școlar, într-un birou etc. Statul nou va da copiilor școli numeroase care să-i cuprindă pe toți, le va da cărți și rechizite școlare fără plată. SADOVEANU, E. 26.
rechizíte s. f. pl.
rechizíte (de scris) s. f. pl.
RECHIZÍTE s. pl. (înv.) organe (pl.). (~ școlare.)
RECHIZÍTE s.f.pl. Materiale pentru scris necesare unui școlar, într-un birou etc. [< germ. Requisiten].
RECHIZÍTE s. f. pl. materiale pentru scris necesare unui școlar, într-un birou etc. (< germ. Requisiten)
RECHIZÍTE f. pl. Totalitate a obiectelor și a materialelor de scris; ansamblu de accesorii necesare pentru scris. ~ școlare. /<germ. Requisit
recvizite n. pl. cele necesare pentru o cancelarie, pentru un biurou.
*rechizíte n. pl. (lat. requisita, cele ce se cer, d. requírere, a cere, a întreba). Cele necesare uneĭ cancelariĭ, uneĭ școale (hîrtie, condeĭe, cerneală ș. a.): rechizite de școală.
RECHIZITE s. pl. (înv.) organe (pl.). (~ școlare.)

rechizite dex

Intrare: rechizite
rechizite substantiv feminin plural