RECENSIÚNE s. f. v. recenzie.

RECÉNZIE, recenzii, s. f. Scurtă prezentare cu comentarii sau aprecieri critice asupra unei opere literare, științifice etc. Nu-și dădeau seama cum au făcut trecerea de la reportajul gazetăresc la recenzia literară. AGÎRBICEANU, S. P. 240. – Variantă: (învechit) recensiúne (MACEDONSKI, O. IV 138) s. f.

recensi(un)e f. 1. compararea edițiunii unui scriitor vechiu cu manuscriptele; 2. critica unei opere.

*recensiúne f. (lat. recénsio, -ónis, numărătoare, trecere în revistă; fr. recension, compararea unuĭ text cu manuscrisu; germ. rezension, critică, dare de samă). Compararea edițiuniĭ unuĭ autor vechĭ cu manuscrisu eĭ: recensiunea luĭ Omer de Aristarh. Scurtă critică, scurtă dare de samă despre o carte noŭă. – Ob. recénzie (după rus. recénziĭa). V. pensie).