Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru recalcitrant

RECALCITR├üNT, -─é, recalcitran╚Ťi, -te, adj. Care se opune, care nu se las─â convins; ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, ├«nd─âr─âtnic, nesupus. ÔÇô Din fr. r├ęcalcitrant.
RECALCITR├üNT, -─é, recalcitran╚Ťi, -te, adj. Care se opune, care nu se las─â convins; ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, ├«nd─âr─âtnic, nesupus. ÔÇô Din fr. r├ęcalcitrant.
RECALCITR├üNT, -─é, recalcitran╚Ťi, -te, adj. Care se opune, care rezist─â, care nu se las─â convins; ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, ├«nd─âr─âtnic, refractar. V. rebel. Un paragraf special e consacrat pentru a ├«nnegri dup─â cuviin╚Ť─â pe recalcitrantul boier, ┬źlup┬╗ cu fapta ca ╚Öi cu numele. IORGA, L. I 327.
recalcitr├ínt (-ci-trant) adj. m., pl. recalcitr├ín╚Ťi; f. recalcitr├ínt─â, pl. recalcitr├ínte
recalcitr├ínt adj. m. (sil. -trant), pl. recalcitr├ín╚Ťi; f. sg. recalcitr├ínt─â, pl. recalcitr├ínte
RECALCITR├üNT adj. 1. v. ├«nc─âp─â╚Ť├ónat. 2. v. indisciplinat.
RECALCITR├üNT, -─é adj. ├Änc─âp─â╚Ť├ónat, ├«nd─âr─âtnic, nesupus, refractar. [< fr. r├ęcalcitrant].
RECALCITR├üNT, -─é adj. ├«nc─âp─â╚Ť├ónat, ├«nd─âr─âtnic, nesupus; refractar. (< fr. r├ęcalcitrant)
RECALCITR├üNT ~t─â (~╚Ťi, ~te) Care se opune cu ├«nd─âr─âtnicie; care nu se las─â convins; ├«nc─âp─â╚Ť├ónat; ├«nd─âr─âtnic; refractar. /<fr. r├ęcalcitrant
recalcitrant a. care rezist─â cu ├«nc─âp─â╚Ť├ónare.
*recalcitr├ínt, -─â adj. (lat. rec├ílcitrans, -├íntis, care azv├«rle, vorbind de ca─ş; fr. r├ęcalcitrant). ├Änd─âr─âtnic, rebel: elev recalcitrant.
RECALCITRANT adj. 1. ├«nc─âp─â╚Ť├«nat, ├«nd─âr─âtnic, refractar, (livr.) obstinat, (pop.) sanchiu, (reg,) inacciu, ├«n╚Ťestat, (Olt.) dugos, (├«nv.) cape╚Ö, renitent, (fam. peior.) capsoman, c─âp─â╚Ť├«nos, c─âpos. (Ce om ~!) 2. indisciplinat, insubordonat, neascult─âtor, nedisciplinat, nesubordonat, nesupus. (Elev ~.)

Recalcitrant dex online | sinonim

Recalcitrant definitie

Intrare: recalcitrant
recalcitrant adjectiv
  • silabisire: -trant