rearanjare definitie

2 intrări

7 definiții pentru rearanjare

REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + aranja.
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.
REARANJÁ, rearanjez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) aranja din nou după alte criterii, în altă ordine, cu altă formă. [Pr.: re-a-] – Re1- + aranja.
REARANJÁRE, rearanjări, s. f. Acțiunea de a (se) rearanja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. rearanja.
rearanjá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. rearanjéz, 3 sg. și pl. rearanjeáză
rearanjáre s. f. (sil. re-a-), g.-d. art. rearanjării; pl. rearanjări
REARANJÁ vb. tr., refl. a (se) aranja din nou, după alte criterii. (< fr. réarranger)

rearanjare dex

Intrare: rearanja
rearanja verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-a-
Intrare: rearanjare
rearanjare substantiv feminin
  • silabisire: re-a-