reanima definitie

10 definiții pentru reanima

REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-. – Prez. ind. și: reanimez] – Pref. re- + anima (după fr. réanimer).
REANIMÁ, reaním, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A readuce la viață, a restabili (prin diverse mijloace terapeutice) funcțiile vitale ale organismului; a reînsufleți, a da vigoare. [Pr.: re-a-] – Re1- + anima (după fr. réanimer).
REANIMÁ, reanimez, vb. I. Tranz. A readuce la viață, a reînsufleți.
reanimá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reanímă/reanimeáză
reanimá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reaním /reaniméz, 3 sg. și pl. reanímă/reanimeáză
REANIMÁ vb. 1. (MED.) a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. v. reînsufleți.
REANIMÁ vb. I. tr. (Adesea fig.) A aduce din nou la viață, a reînsufleți; a resuscita. [Pron. re-a-. / cf. fr. réanimer, it. rianimare].
REANIMÁ vb. tr. a readuce la viață, a reînsufleți; a resuscita. (< fr. réanimer)
A REANIMÁ ~éz tranz. 1) (organisme în stare de moarte aparentă) A readuce la viață; a învia. 2) fig. A anima din nou; a reînvia. [Sil. re-a-; Și reanim] /re- + a anima
REANIMA vb. 1. a reînsufleți. (A ~ un muribund.) 2. a (se) reînsufleți, a (se) reînviora. (Atmosfera s-a mai ~.)

reanima dex

Intrare: reanima (1 -nim)
reanima 1 -nim verb grupa I conjugarea I
Intrare: reanima (1 -nimez)
reanima 1 -nimez verb grupa I conjugarea a II-a