Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

11 defini╚Ťii pentru reagravare

REAGRAV├ü, pers. 3 reagraveaz─â, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] ÔÇô Pref. re- + agrava.
REAGRAV├üRE, reagrav─âri, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] ÔÇô V. reagrava.
REAGRAV├ü, pers. 3 reagraveaz─â, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] ÔÇô Re1- + agrava.
REAGRAV├üRE, reagrav─âri, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] ÔÇô V. reagrava.
reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză
*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri
reagrav├í vb. (sil. re-a-gra-), ind. prez. 1 sg. reagrav├ęz, 3 sg. reagrave├íz─â
reagraváre s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. reagravării; pl. reagravări
REAGRAVÁ vb. I. refl. A se agrava din nou. [< re- + agrava].
REAGRAVÁRE s.f. Faptul de a se reagrava. [< reagrava].
REAGRAVÁ vb. refl. a se agrava din nou. (< re1- + agrava)

Reagravare dex online | sinonim

Reagravare definitie

Intrare: reagrava
reagrava verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-a-gra-
Intrare: reagravare
reagravare substantiv feminin
  • silabisire: -re-a-