REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Pref. re- + agrava.

REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

REAGRAVÁ, pers. 3 reagravează, vb. I. Refl. A se agrava din nou. [Pr.: re-a-] – Re1- + agrava.

REAGRAVÁRE, reagravări, s. f. Faptul de a se reagrava. [Pr.: re-a-] – V. reagrava.

reagravá (a ~) (re-a-gra-) vb., ind. prez. 3 reagraveáză

*reagraváre (re-a-gra-) s. f., g.-d. art. reagravắrii; pl. reagravắri

reagravá vb. (sil. re-a-gra-), ind. prez. 1 sg. reagravéz, 3 sg. reagraveáză

reagraváre s. f. (sil. -re-a-), g.-d. art. reagravării; pl. reagravări

REAGRAVÁ vb. I. refl. A se agrava din nou. [< re- + agrava].

REAGRAVÁRE s.f. Faptul de a se reagrava. [< reagrava].

REAGRAVÁ vb. refl. a se agrava din nou. (< re1- + agrava)