Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. [Pr.: re-a-] – Din fr. réafirmer.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
REAFIRMÁ, reafírm, vb. I. Tranz. A afirma ceva din nou. – Pronunțat: re-a-.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
reafirmá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reafírmă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
reafirmá vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reafírm, 3 sg. și pl. reafírmă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
REAFIRMÁ vb. I. tr. A afirma ceva din nou. [P.i. reafírm. / cf. fr. réaffirmer].
REAFIRMÁ vb. tr. a afirma ceva din nou. (< fr. réaffirmer)
- sursa: MDN '00 2000
- permalink
A REAFIRMÁ reafírm tranz. A afirma din nou. /re- + a afirma
- sursa: NODEX 2002
- permalink
Reafirmat dex online | sinonim
Reafirmat definitie
Intrare: reafirmat
reafirmat participiu
Intrare: reafirma
reafirma verb grupa I conjugarea I
- silabisire: re-a-
