Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

11 defini╚Ťii pentru reabilita

REABILIT├ü, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi recapete sau a-╚Öi rec─âp─âta buna dispozi╚Ťie, a(-╚Öi) restabili prestigiul ╚Ötirbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva ├«n drepturile pierdute (├«n urma unei condamn─âri sau a unei b─ânuieli false). [Pr.: re-a-] ÔÇô Din fr. r├ęhabiliter.
REABILIT├ü, reabilitez, vb. I. 1. Tranz. ╚Öi refl. A face s─â-╚Öi recapete sau a-╚Öi rec─âp─âta buna dispozi╚Ťie, a(-╚Öi) restabili prestigiul ╚Ötirbit. 2. Tranz. (Jur.) A reintegra pe cineva ├«n drepturile pierdute (├«n urma unei condamn─âri sau a unei b─ânuieli false). [Pr.: re-a-] ÔÇô Din fr. r├ęhabiliter.
REABILIT├ü, reabilitez, vb. I. Tranz. 1. A restabili buna reputa╚Ťie a cuiva; a dezmin╚Ťi ├«nvinuirile aduse cuiva. Acest ajutor m-ar fi putut reabilita ├«n fa╚Ťa gurilor c─âscate. IBR─éILEANU, A. 147. Timpul era s-o reabiliteze ├«n ochii lui Alexandru. BOLINTINEANU, O. 453. ÔŚŐ Refl. ├Änainte de a te socoti independent, cat─â s─â te reabilitezi. SADOVEANU, P. M. 120. (Fig.) Dup─â r─âzboi, cuv├«ntul ┬źmuiere┬╗ care era, ├«n ora╚Öele regatului, pejorativ, s-a reabilitat. SADOVEANU, E. 38. 2. (Jur.) A repune, a reintegra (pe cineva) ├«n drepturile sale, prin ╚Ötergerea pe cale judiciar─â a condamn─ârii la o pedeaps─â criminal─â sau corec╚Ťional─â, cum ╚Öi a dec─âderilor, interdic╚Ťiilor ╚Öi incapacit─â╚Ťilor rezultate din pedeaps─â. ÔÇô Pronun╚Ťat: re-a-.
reabilitá (a ~) (re-a-) vb., ind. prez. 3 reabiliteáză
reabilit├í vb. (sil. re-a-), ind. prez. 1 sg. reabilit├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. reabilite├íz─â; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. reabilit├ęze
REABILIT├ü vb. I. 1. tr., refl. A(-╚Öi) restabili prestigiul ╚Ötirbit. 2. tr. A repune, a reintegra pe cineva ├«n drepturile pierdute (printr-o condamnare). 3. tr. A readuce ├«n stare activ─â unele func╚Ťii alterate ├«n urma unor procese patologice. [Pron. re-a-. / < fr. r├ęhabiliter].
REABILIT├ü vb. I. tr., refl. a(-╚Öi) restabili buna reputa╚Ťie, onoarea, prestigiul ╚Ötirbit. II. tr. (jur.) 1. a face o reabilitare (3). 2. a readuce ├«n stare activ─â unele func╚Ťii alterate ├«n urma unor procese patologice. III. refl. (arg.; despre elevi) a-╚Öi ├«ndrepta situa╚Ťia ╚Öcolar─â, ob╚Ťin├ónd o not─â bun─â, dup─â note insuficiente. (< fr. r├ęhabiliter)
A REABILIT├ü ~├ęz tranz. 1) A face s─â se reabiliteze. 2) jur. A repune ├«n drepturile de care a fost lipsit. [Sil. re-a-] /<fr. r├ęhabiliter
A SE REABILIT├ü m─â ~├ęz intranz. A-╚Öi rec─âp─âta prestigiul ╚Ötirbit, buna reputa╚Ťie. [Sil. re-a-] /<fr. r├ęhabiliter
reabilit├á v. 1. a restabili pe cineva ├«n toate drepturile, prerogativele, ce le pierduse: a reabilita memoria unui condamnat; 2. a rec─âp─âta stima public─â: sÔÇÖa reabilitat.
*reabilit├ęz (ea 2 silabe) v. tr. (re ╚Öi abilitez; fr. r├ęhabiliter). Restabilesc ├«n prima stare, ├«n vechile dreptur─ş, ma─ş ales vorbind de condamna╚Ť─ş: a reabilita amintirea unu─ş condamnat, a reabilita un falit. Fig. Restabilesc ├«n stim─â: acest fapt l-a reabilitat.

Reabilita dex online | sinonim

Reabilita definitie

Intrare: reabilita
reabilita verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: re-a-