REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Pref. re- + înnoi.

REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a înnoi încă o dată. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre acțiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A face să reapară, a stârni din nou, a răscoli, a împrospăta. 5. Tranz. și refl. (Fig.) A (se) împrospăta. – Re¹ + înnoi.

REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei. – V. reînnoi.

REÎNNOÍ, reînnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba, a înnoi (1). A reînnoi parcul de mașini. A reînnoi personalul. ◊ Refl. pas. Se golesc și se reînnoiesc mereu halbele. BART, S. M. 13. 2. Tranz. (Cu privire la acte) A face din nou, a prelungi valabilitatea; a înnoi (3). A reînnoi contractul. 3. Refl. (Despre o acțiune) A se produce din nou, a se repeta. În zilele noastre, Moldova privi reînnoindu-se o altă încercare polonă, soră geamănă cu acea din timpii lui Ion-vodă. HASDEU, I. V. 23. ◊ Fig. E primăvară dulce... Viața-și rennoiește izvoarele-i eterne. IOSIF, PATR. 90. 4. Tranz. A restabili, a relua, a reîncepe. ♦ (Despre suferințe) A stîrni din nou, a răscoli. Venirea lui i-a reînnoit suferința. – Scris și: rennoi.

REÎNNOÍRE, reînnoiri, s. f. Acțiunea de a (se) reînnoi și rezultatul ei; (fig.) schimbare, prefacere, transformare. Samăn în lume, de 20 de ani, pacea, sănătatea, reînnoirea, renașterea sufletească. GALACTION, O. I 237.

reînnoí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reînnoiésc, imperf. 3 sg. reînnoiá; conj. prez. 3 să reînnoiáscă

reînnoíre s. f., g.-d. art. reînnoírii; pl. reînnoíri

reînnoí vb. înnoi

reînnoíre s. f. înnoire

REÎNNOÍ vb. 1. v. preschimba. 2. (înv.) a preînnoi. (A ~ un contract.) 3. v. împrospăta. 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.)

REÎNNOÍRE s. 1. v. preschimbare. 2. v. împrospătare. 3. v. repetare.

A REÎNNOÍ ~iésc tranz. A face să devină iarăși nou; a renova. ~ o prietenie. /re- + a înnoi

A SE REÎNNOÍ se ~iéște intranz. (despre acțiuni) A avea loc din nou. /re- + a se înnoi

reînnoì v. 1. a înnoi iar: a-și reînnoi mobilierul; 2. a face din nou: a reînnoi un contract; 3. a da o nouă vigoare, a publica din nou: a reînnoi un edict; 4. fig. a da o nouă viață, a reînsufleți: tiparul a reînnoit fața lumii modeme.

REÎNNOI vb. 1. a preschimba. (Și-a ~ permisul.) 2. (înv.) a preînnoi. (A ~ un contract.) 3. a (se) împrospăta. (A ~ apa din cană.) 4. a repeta, (înv.) a preînnoi. (Și-a ~ propunerea.)

REÎNNOIRE s. 1. preschimbare. (~ permisului.) 2. împrospătare. (~ apei din vase.) 3. repetare. (~ unei propuneri.)