Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

18 defini╚Ťii pentru re├«nnoire

RE├ÄNNO├Ź, re├«nnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a ├«nnoi ├«nc─â o dat─â. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre ac╚Ťiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a re├«ncepe. ÔÖŽ (Despre suferin╚Ťe) A face s─â reapar─â, a st├órni din nou, a r─âscoli, a ├«mprosp─âta. 5. Tranz. ╚Öi refl. (Fig.) A (se) ├«mprosp─âta. ÔÇô Pref. re- + ├«nnoi.
RE├ÄNNO├Ź, re├«nnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a ├«nnoi ├«nc─â o dat─â. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre ac╚Ťiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a re├«ncepe. ÔÖŽ (Despre suferin╚Ťe) A face s─â reapar─â, a st├órni din nou, a r─âscoli, a ├«mprosp─âta. 5. Tranz. ╚Öi refl. (Fig.) A (se) ├«mprosp─âta. ÔÇô Pref. re- + ├«nnoi.
RE├ÄNNO├ŹRE, re├«nnoiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«nnoi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«nnoi.
RE├ÄNNO├Ź, re├«nnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba din nou, a ├«nnoi ├«nc─â o dat─â. 2. Tranz. A preschimba un document, a-i prelungi valabilitatea, a-l face din nou valabil. 3. Refl. (Despre ac╚Ťiuni) A se produce din nou, a se repeta. 4. Tranz. A restabili, a relua, a re├«ncepe. ÔÖŽ (Despre suferin╚Ťe) A face s─â reapar─â, a st├órni din nou, a r─âscoli, a ├«mprosp─âta. 5. Tranz. ╚Öi refl. (Fig.) A (se) ├«mprosp─âta. ÔÇô Re1 + ├«nnoi.
RE├ÄNNO├ŹRE, re├«nnoiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«nnoi ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«nnoi.
RE├ÄNNO├Ź, re├«nnoiesc, vb. IV. 1. Tranz. A schimba, a ├«nnoi (1). A re├«nnoi parcul de ma╚Öini. A re├«nnoi personalul. ÔŚŐ Refl. pas. Se golesc ╚Öi se re├«nnoiesc mereu halbele. BART, S. M. 13. 2. Tranz. (Cu privire la acte) A face din nou, a prelungi valabilitatea; a ├«nnoi (3). A re├«nnoi contractul. 3. Refl. (Despre o ac╚Ťiune) A se produce din nou, a se repeta. ├Än zilele noastre, Moldova privi re├«nnoindu-se o alt─â ├«ncercare polon─â, sor─â geam─ân─â cu acea din timpii lui Ion-vod─â. HASDEU, I. V. 23. ÔŚŐ Fig. E prim─âvar─â dulce... Via╚Ťa-╚Öi rennoie╚Öte izvoarele-i eterne. IOSIF, PATR. 90. 4. Tranz. A restabili, a relua, a re├«ncepe. ÔÖŽ (Despre suferin╚Ťe) A st├«rni din nou, a r─âscoli. Venirea lui i-a re├«nnoit suferin╚Ťa. ÔÇô Scris ╚Öi: rennoi.
RE├ÄNNO├ŹRE, re├«nnoiri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) re├«nnoi ╚Öi rezultatul ei; (fig.) schimbare, prefacere, transformare. Sam─ân ├«n lume, de 20 de ani, pacea, s─ân─âtatea, re├«nnoirea, rena╚Öterea sufleteasc─â. GALACTION, O. I 237.
re├«nno├ş (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. re├«nnoi├ęsc, imperf. 3 sg. re├«nnoi├í; conj. prez. 3 s─â re├«nnoi├ísc─â
re├«nno├şre s. f., g.-d. art. re├«nno├şrii; pl. re├«nno├şri
re├«nno├ş vb. ├«nnoi
re├«nno├şre s. f. ├«nnoire
RE├ÄNNO├Ź vb. 1. v. preschimba. 2. (├«nv.) a pre├«nnoi. (A ~ un contract.) 3. v. ├«mprosp─âta. 4. a repeta, (├«nv.) a pre├«nnoi. (╚śi-a ~ propunerea.)
RE├ÄNNO├ŹRE s. 1. v. preschimbare. 2. v. ├«mprosp─âtare. 3. v. repetare.
A RE├ÄNNO├Ź ~i├ęsc tranz. A face s─â devin─â iar─â╚Öi nou; a renova. ~ o prietenie. /re- + a ├«nnoi
A SE RE├ÄNNO├Ź se ~i├ę╚Öte intranz. (despre ac╚Ťiuni) A avea loc din nou. /re- + a se ├«nnoi
re├«nno├Č v. 1. a ├«nnoi iar: a-╚Öi re├«nnoi mobilierul; 2. a face din nou: a re├«nnoi un contract; 3. a da o nou─â vigoare, a publica din nou: a re├«nnoi un edict; 4. fig. a da o nou─â via╚Ť─â, a re├«nsufle╚Ťi: tiparul a re├«nnoit fa╚Ťa lumii modeme.
RE├ÄNNOI vb. 1. a preschimba. (╚śi-a ~ permisul.) 2. (├«nv.) a pre├«nnoi. (A ~ un contract.) 3. a (se) ├«mprosp─âta. (A ~ apa din can─â.) 4. a repeta, (├«nv.) a pre├«nnoi. (╚śi-a ~ propunerea.)
REÎNNOIRE s. 1. preschimbare. (~ permisului.) 2. împrospătare. (~ apei din vase.) 3. repetare. (~ unei propuneri.)

Reînnoire dex online | sinonim

Reînnoire definitie

Intrare: reînnoi
reînnoi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: reînnoire
reînnoire substantiv feminin