Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru re├«ncadrare

RE├ÄNCADR├ü, re├«ncadrez, vb. I. Tranz. A ├«ncadra pe cineva din nou ├«ntr-un post (pe care l-a ocupat anterior). ÔÇô Pref. re- + ├«ncadra.
RE├ÄNCADR├üRE, re├«ncadr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a re├«ncadra ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«ncadra.
RE├ÄNCADR├ü, re├«ncadrez, vb. I. Tranz. A ├«ncadra pe cineva din nou ├«ntr-un post (pe care l-a ocupat anterior). ÔÇô Re1- + ├«ncadra.
RE├ÄNCADR├üRE, re├«ncadr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a re├«ncadra ╚Öi rezultatul ei. ÔÇô V. re├«ncadra.
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior. V. reintegra.
RE├ÄNCADR├üRE, re├«ncadr─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a re├«ncadra ╚Öi rezultatul ei.
reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză
reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri
re├«ncadr├í vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. re├«ncadr├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. re├«ncadre├íz─â
reîncadráre s. f. încadrare
REÎNCADRÁ vb. v. reintegra.
REÎNCADRÁRE s. v. reintegrare.
REÎNCADRÁ vb. I. tr. A încadra (pe cineva) din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior. V. reintegra. [< re- + încadra].
RE├ÄNCADR├üRE s.f. Ac╚Ťiunea de a re├«ncadra. V. reintegrare. [< re├«ncadra].
REÎNCADRÁ vb. tr. a încadra (pe cineva) din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). (< re1- + încadra)
A RE├ÄNCADR├ü ~├ęz tranz. A ├«ncadra din nou ├«ntr-un post (pe care l-a ocupat anterior). /re- + a ├«ncadra

Reîncadrare dex online | sinonim

Reîncadrare definitie

Intrare: reîncadra
reîncadra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -dra
Intrare: reîncadrare
reîncadrare substantiv feminin