reîncadrare definitie

16 definiții pentru reîncadrare

REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Pref. re- + încadra.
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). – Re1- + încadra.
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei. – V. reîncadra.
REÎNCADRÁ, reîncadrez, vb. I. Tranz. A încadra pe cineva din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior. V. reintegra.
REÎNCADRÁRE, reîncadrări, s. f. Acțiunea de a reîncadra și rezultatul ei.
reîncadrá (a ~) (-ca-dra) vb., ind. prez. 3 reîncadreáză
reîncadráre (-ca-dra-) s. f., g.-d. art. reîncadrắrii; pl. reîncadrắri
reîncadrá vb. (sil. -dra), ind. prez. 1 sg. reîncadréz, 3 sg. și pl. reîncadreáză
reîncadráre s. f. încadrare
REÎNCADRÁ vb. v. reintegra.
REÎNCADRÁRE s. v. reintegrare.
REÎNCADRÁ vb. I. tr. A încadra (pe cineva) din nou într-un post pe care l-a ocupat anterior. V. reintegra. [< re- + încadra].
REÎNCADRÁRE s.f. Acțiunea de a reîncadra. V. reintegrare. [< reîncadra].
REÎNCADRÁ vb. tr. a încadra (pe cineva) din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). (< re1- + încadra)
A REÎNCADRÁ ~éz tranz. A încadra din nou într-un post (pe care l-a ocupat anterior). /re- + a încadra

reîncadrare dex

Intrare: reîncadra
reîncadra verb grupa I conjugarea a II-a
  • silabisire: -dra
Intrare: reîncadrare
reîncadrare substantiv feminin