reîmpărțire definitie

14 definiții pentru reîmpărțire

REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Pref. re- + împărți.
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. și refl. A (se) împărți din nou, a face o nouă împărțire (mai echitabilă). – Re1- + împărți.
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei. – V. reîmpărți.
REÎMPĂRȚÍ, reîmpárt, vb. IV. Tranz. A împărți din nou, a face din nou o împărțire.
REÎMPĂRȚÍRE, reîmpărțiri, s. f. Acțiunea de a reîmpărți și rezultatul ei.
reîmpărțí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. reîmpárt, imperf. 3 sg. reîmpărțeá; conj. prez. 3 să reîmpártă
reîmpărțíre s. f., g.-d. art. reîmpărțírii; pl. reîmpărțíri
reîmpărțí vb. împărți
reîmpărțíre s. f. împărțire
REÎMPĂRȚÍ vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)
REÎMPĂRȚÍRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.)
REÎMPĂRȚI vb. a redistribui. (A ~ sarcinile.)
REÎMPĂRȚIRE s. redistribuire. (~ sarcinilor.)

reîmpărțire dex

Intrare: reîmpărți
reîmpărți verb grupa a IV-a conjugarea a V-a
Intrare: reîmpărțire
reîmpărțire substantiv feminin