rata definitie

55 definiții pentru rata

RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.
RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. Rata anuală a inflației = creșterea medie a prețurilor de consum într-un an față de anul precedent. – Din germ. Rate.
RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas). ◊ Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se mișca, a umbla) ca o rață = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. rosë, sb. raca.
RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A scăpa, a pierde o ocazie. 2. Tranz. A nu reuși, a nu izbuti într-o împrejurare, a da greș. ♦ Refl. A nu reuși să se afirme sau să realizeze ceva la nivelul posibilităților sale. 3. Intranz. (Despre arme de foc) A nu lua foc când este declanșată. – Din fr. rater.
RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă, parte eșalonată care urmează a fi vărsată sau distribuită, la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în tranșe (egale). 2. (Ec. pol.; în sintagmele) Rata dobânzii = raportul procentual dintre dobândă și suma împrumutată. Rată a finanțării interne = raportul dintre sursele de autofinanțare și valoarea investiției. – Din germ. Rate.
RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Nume dat mai multor specii de păsări domestice și sălbatice, înotătoare, cu ciocul lat și turtit, cu trunchiul scurt și îndesat, și cu picioarele scurte, deplasate în partea posterioară a trunchiului (Anas). ◊ Rață sălbatică = strămoșul celor mai multe rațe domestice, foarte asemănătoare cu acestea și apreciată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhynchos). Rață domestică = denumire dată multiplelor varietăți provenite prin domesticirea raței sălbatice și deosebite între ele prin culoarea penajului, forma corpului, calitățile productive etc. ◊ Expr. (A merge, a se mișca, a umbla) ca o rață = (a merge etc.) cu mersul legănat, greoi. 2. Urinal. 3. (Art.) Numele unui dans popular; melodie după care se execută acest dans. – Cf. alb. rosë, scr. raca.
RATÁ, ratez, vb. I. 1. Tranz. A pierde o ocazie, a nu reuși într-o împrejurare, a da greș. A rata o carieră. 2. Intranz. (Despre arme de foc, explozibile) A nu lua foc cînd sînt declanșate.
RÁTĂ, rate, s. f. 1. Cotă ce urmează a fi vărsată sau distribuită la un termen dinainte fixat, în contul unei datorii sau al unei obligații. ◊ Loc. adj. și adv. În rate = cu plata eșalonată în părți (egale). Mobilă în rate. ▭ Mare parte din cîrlige le-au plătit; pentru altă parte... au rămas să plătească în rate. CONTEMPORANUL, VII 103. 2. (Ec. pol.; numai în expr.) Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil. Rata profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital (inclusiv cel variabil). Rata medie a profitului = profitul mijlociu pe care îl dau întreprinderile capitaliste și care rezultă din oscilațiile ratei profitului, datorite concurenței dintre capitaliști.
RÁȚĂ, rațe, s. f. 1. Pasăre domestică palmipedă cu ciocul lat și turtit, cu gîtul și picioarele scurte, crescută de om pentru carne, ouă și fulgi (Anas). Rațele... se ghemuiră pe lîngă ziduri și ostrețe. ARGHEZI, P. T. 106. Cafeaua... se varsă pe pantalonii mei de vizită, coloarea oului de rață. CARAGIALE, O. II 167. ◊ Expr. A umbla ca o rață = a avea mersul legănat. ◊ Compuse: rață sălbatică = pasăre călătoare de apă foarte asemănătoare cu rața domestică, vînată pentru carnea ei gustoasă (Anas platyrhyncha). Erau rațele sălbatice, ieșite pe podul argintiu al lunei. SADOVEANU, O. VII 164. Sălbaticele rațe se abat din zborul lor, Bătînd apa-ntunecată de un nour trecător. ALECSANDRI, P. A. 124; rață leșească v. leșesc. 2. Urinal. – Pl. și: rățe (SADOVEANU, O. VIII 205, CREANGĂ, P. 242, ȘEZ. I 240).
ratá (a ~) vb., ind. prez. 3 rateáză
rátă s. f., g.-d. art. rátei; pl. ráte
ráță s. f., g.-d. art. ráței; pl. ráțe
ráță sălbátică s. f. + adj.
ratá vb., ind. prez. 1 sg. ratéz, 3 sg. și pl. rateáză
rátă s. f., pl. ráte
ráță s. f., g.-d. art. ráței; pl. ráțe
ráță sălbátică s. f. + adj.
RATÁ vb. v. pierde.
RÁTĂ s. 1. (rar) tranșă, (pop.) câști, (înv.) soroc. (A restituit suma în două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobânzii.) 3. v. curs.
RATĂ DE ASIGURÁRE s. v. primă de asigurare.
RÁȚĂ s. v. ploscă, urinar.
RAȚĂ MÍCĂ s. v. sarselă.
RÂȚĂ s. v. literă, slovă.
RATÁ vb. I. 1. tr. A scăpa, a pierde o ocazie, a da greș. ♦ A nu reuși, a nu izbuti în ceva. 2. intr. (Despre explozibile, arme de foc) A nu lua foc. [< fr. rater].
RÁTĂ s.f. 1. Fiecare dintre părțile în care se eșalonează o sumă de bani sau o obligație de altă natură pentru a fi achitată sau distribuită treptat la anumite termene. 2. Raport (procentual), procent (al scontului, al dobânzii etc.). ♦ Rata plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capitalul variabil; rata profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. [Pl. -te. / < germ. Rate].
RATÁ vb. I. tr. a pierde o ocazie, a nu reuși, a da greș. II. intr. (despre explozibile, arme de foc, proiectile) a nu lua foc. (< fr. rater)
RÁTĂ s. f. 1. fiecare dintre părțile în care se eșalonează o datorie sau o altă obligație pentru a fi achitată sau distribuită treptat, la anumite termene. 2. raport, procent (al contului, al dobânzii etc.). ♦ a plusvalorii = raportul dintre plusvaloare și capacitalul variabil; ♦ a profitului = raportul dintre plusvaloare și întregul capital avansat. (< germ. Rate)
rátă (ráte), s. f. – Termen, soroc, parte dintr-o sumă care se plătește în mai multe rînduri. Germ. Rate (Candrea), cf. it. rata › ngr. ράτα (Meyer, Neugr. St., IV, 75).
ráță (ráțe), s. f. – Pasăre inotătoare cu ciocul lat și turtit. – Mr. rosă. Sl. (sb., slov. raca, bg. rĕca, sb. race), cf. alb. rosë (› mr.) mag. réce (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 310; Conev 54). Der. din dacă (Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, II, 16) sau din alb. (Philippide, II, 730) este improbabilă. – Der. rățoi, s. m. (masculul raței); rățoi, vb. refl. (a se răsti la cineva, a ridica vocea; a se făli, a face pe); rățoială, s. f. (umflare în pene, lăudăroșenie).
A RATÁ ~éz 1. tranz. (ocazii) A nu folosi la timp. 2. intranz. (despre arme) A nu lua foc (după apăsarea pe trăgaci). /<fr. rater
A SE RATÁ mă ~éz intranz. rar (despre persoane) A nu izbuti să se realizeze prin crearea unor valori reale; a suferi un eșec; a eșua. /<fr. rater
RÁTĂ ~e f. Cotă dintr-o datorie care urmează să fie achitată eșalonat. A restitui o sumă în ~ e. /
RÁȚĂ1 ~e f. 1) Pasăre înotătoare, de talie medie, cu cioc lat, rotunjit la vârf, cu picioare scurte și palmate și cu penaj divers colorat. ~ domestică. ~ sălbatică.A umbla (sau a merge) ca o ~ (sau ca ~a) a merge legănat. 2) Carne de astfel de pasăre. ~ friptă. / cf. alb. rosë, sb. raca
RÁȚĂ2 f. art. 1) Dans popular executat de perechi, cu pași legănați. 2) Melodie după care se execută acest dans. /cf. alb. rosë, sb. raca
râță, râțe, s.f. (înv.) numele literei „r” din alfabetul chirilic; literă, slovă, buche; (ironic) învățătură.[1]
rată f. termen convenit de plată.
rață f. 1. pasăre din ordinul notătoarelor, cu pene pestrițe lucitoare: ea folosește omului prin carnea, ouăle și puful ei cel moale (Anas); 2. hora soldaților; de-a rața, joc de copii care imită mișcările greoaie ale raței. [Dial. (Slănic) nață = lat. *ANATEA (din ANAS. ANATIS)].
rádină f., pl. rădinĭ, ca străchinĭ (vsl. radina, cuv. cu înț. neșt. la Miklosich), Dun. Răgălie. Rădăcinĭ de arinĭ, de sălciĭ, de plopĭ care cresc pe mal. – Și rátină (Olt.)
*rátă f., pl. e (it. rata, rată, lat. ratus, rata, socotit, fixat, pro rata parte, proporțional; germ. rate). Cîșt. O parte din preț orĭ din suma datorită: librar care vinde în rate. V. anuitate.
ráță f., pl. e și (est) rățĭ (sîrb. raca, nsl. raca, [de unde și ung. réce]; alb. rosă). Un fel de pasăre palmipedă domestică maĭ mică de cît gîsca și cu botu lat (ánas): rața măcăĭește. Rața leșească, gotcă. Mers de rață, mers legănat, ca de om gras. A arunca cuĭva o rață în traĭstă (pin aluz. la măcăitu trădător al rațeĭ), a răspunde la acuzațiunile saŭ ironiile cuĭva pintr’o vorbă care să-l pună la locu luĭ orĭ să-l coste orĭ să-l compromită. – Rațele sălbatice îs maĭ micĭ de cît cele domestice și trăĭesc pe la noĭ în mare număr, maĭ ales pe lacurĭ. Oŭăle de rață îs maĭ marĭ și maĭ gustoase de cît cele de găină, ĭar coaja lor e verzuĭe, dar și albă une-orĭ. V. boboc.
RA s. 1. (rar) tranșă, (pop.) cîști, (înv.) soroc. (A restituit suma în două ~.) 2. (FIN.) procent. (~ a scontului, a dobînzii.) 3. (EC. POL.) curs. (~ schimbului.)
rată de asigurare s. v. PRIMĂ DE ASIGURARE.
rață s. v. PLOSCĂ. URINAR.
rață mi s. v. SARSELĂ.
rîță s. v. LITERĂ. SLOVĂ.
rața, 1. Joc* ritual cu caracter imitativ, făcând parte din complexul călușului*, în sudul Olteniei. Este legat de fertilitate și executat de 2 călușari (personaje centrale); în același timp restul călușarilor fac un joc simplu de acompaniament, bătând din palme, de câte două ori la începutul fiecărei fraze* muzicale, și imitând strigătul raței. Ritmul este bunar* și mișcarea moderată. 2. Joc popular românesc, variantă de sârbă*, jucat de bărbați, mai ales în Muntenia și Moldova. Se execută în semicerc cu brațele pe umeri și se desfășoară la comandă cu figuri imitative (ascuțitul coasei, mișcarea de cosire, pieptănarea părului în oglindă, răsucitul mustății etc.). Are ritm binar și o mișcare vioaie. În Moldova mai poate fi întâlnit și sub denumirea ofițereasca.
RÁTĂ (< germ.) s. f. 1. Cotă, parte eșalonată dintr-o datorie sau dintr-o obligație, care urmează să fie plătită la un termen dinainte fixat. Loc. În rate = cu plata eșalonată în părți (de obicei egale). 2. Raport (procentual) între doi indicatori. (FIN.) Rate financiare = raportul dintre două elemente ale situației financiare ale unei întreprinderi, care se condiționează din punct de vedere economic. R. financiare exprimă diferitele forme ale eficienței economice. ♦ R. dobânzii = raportul procentual dintre dobânda încasată sau de plătit și suma împrumutată. ♦ R. anuală a inflației = creșterea medie a prețurilor de consum într-un an față de anul precedent. Se calculează ca un raport, exprimat procentual, între indicele mediu la prețurilor dintr-un an și cel precedent, din care se scade 100. ♦ R. profitului v. rentabilitate. ♦ Curs (ex. r. schimbului) R. anuală a natalității, indice ce măsoară frecvența nașterilor prin raportarea numărului născuților vii în anul respectiv la numărul total al populației.
RÁȚĂ (cuv. autohton) s. f. Pasăre înotătoare din ordinul anseriformelor, cu cioc lățit, cu trunchi scurt și îndesat și picioare deplasate spre partea posterioară a trunchiului. Masculul are de obicei penajul mai viu colorat. Există numeroase specii, majoritatea fiind migratoare. Se disting rațe de suprafață, din familia Anatine, care se hrănesc prin agitarea apei și bascularea corpului pentru a căuta hrana în apă, fără a se scufunda cu totul (ex. rața sălbatică mare, rața mică, rața lingurar) și rațe scufundătoare, subfamilia Aythyine, care se scufundă și înoată sub apă (ex. rața sunătoare). ◊ R. sălbatică mare = strămoșul celor mai multe rase de rațe domestice (Anas platyrhynchos). R.-lingurar = rață cu ciocul lung, lățit la capăt ca o lingură (Anas clypeata); cuibărește rar în România, mai ales în Delta Dunării. R. mandarin (Aix galericulata), originară din China; masculul prezintă un colorit foarte original. R. sunătoare (Bucephala changula), răspândită în pădurile din nordul Eurasiei.
Rat/a, -e, -ea v. Pancratie II B 2.
RATĂ cf. sl. paтъ „luptă” sau din Brat cu afereză. 1. Rată, Ion (Ard II 37). 2. Rativoi (Giur 276); Rativoescul, V., munt., 1654 (An C III 740). 3. Rătuneiul m-te, < *Rătun, cu afer. < Brătun.
RAȚĂ subst. 1. – Ioniță (Ștef); – fam. (Bîr I; Buc). 2. Rate, -a, Rați (ib). 3. Rață zis și Rațu, mold., din Solești (BCI IV 191); Rațu, N. (CL; Buc). 4. Rățu, A., mold. (RI XI 220); -lea, munt., 1787 (RI I 21); -lești s. 5. Rățiu, olt., 1579 (AO XXI 187); Răție, olt. (17 B IV 511). 6. Rățoiu, Popuția, țig. (Ștef).
a da la boboci / la rațe expr. a vomita, a vărsa.
a prinde (pe cineva) cu mâța în sac / cu ocaua mică / cu rața-n gură expr. a surprinde (pe cineva) în flagrant delict; a(-i) dovedi (cuiva) vinovăția / necinstea etc.
a se băga ca rața-n muci expr. (adol. vulg.) v. a se băga ca musca-n curul calului.
RATÁ, ratéz, vb. I. 2. ♦ (Joc. sport.) Tranz. și intranz. A eșua în încercarea de a realiza din poziții favorabile un punct, un gol etc. pe parcursul meciului, datorită impreciziei tehnice, a stării de oboseală, a dezechilibrării, a grabei, a emoției etc.

rata dex

Intrare: rată
rată substantiv feminin
Intrare: rață
rață substantiv feminin
Intrare: râță
râță
Intrare: rata
rata verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: Rață
Rață
Intrare: Rată
Rată
Intrare: Rata
Rata