RAPSODIÁ, rapsodiez, vb. I. Intranz. (Rar) A compune și a recita poeme epice. [Pr.: -di-a] – Din rapsodie.

RAPSODÍE, rapsodii, s. f. 1. (În Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic recitat de rapsozi; cântec epic. 2. Compoziție muzicală, de obicei de formă liberă, compusă din motive și fragmente variate, inspirate adesea din folclor. – Din fr. rhapsodie.

RAPSODIÁ, rapsodiez, vb. I. Intranz. (Rar) A compune și a recita poeme epice. [Pr.: -di-a] – Din rapsodie.

RAPSODÍE, rapsodii, s. f. 1. (În Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic recitat de rapsozi; cântec epic. 2. Compoziție muzicală, de obicei de formă liberă, compusă din motive și fragmente variate, inspirate adesea din folclor. – Din fr. rhapsodie.

RAPSODIÁ, rapsodiez, vb. I. Intranz. (Rar) A compune și a cînta poeme epice. Celor ce sînt achili și diomezi pe cîmpul de bătaie, se cade să le iertăm a fi și omeri, cînd încep a rapsodia pe lira Caliopei. ODOBESCU. S. III 48.

RAPSODÍE, rapsodii, s. f. 1. Compoziție literară sau (mai ales) fantezie muzicală compusă din motive variate, inspirate adesea din folclor. «Rapsodia I romînă» de George Enescu. ▭ [Coșbuc] a creat minunata sa rapsodie «Doina». GHEREA, ST. CR. III 343. 2. (La grecii antici) Fragment dintr-o poemă epică (mai ales din epopeile lui Homer) cîntat de rapsozi; cîntec epic.

rapsodiá (a ~) (rar) (-di-a) vb., ind. prez. 3 rapsodiáză, 1 pl. rapsodiém (-di-em); conj. prez. 3 să rapsodiéze; ger. rapsodiínd (-di-ind)

rapsodíe s. f., art. rapsodía, g.-d. art. rapsodíei; pl. rapsodíi, art. rapsodíile

rapsodiá vb. (sil. -di-a), ind. prez. 1 sg. rapsodiéz, 3 sg. și pl. rapsodiáză, 1 pl. rapsodiém (sil. -di-em); conj. prez. 3 sg. și pl. rapsodiéze; ger. rapsodiínd (sil. -di-ind)

rapsodíe s. f., art. rapsodía, g.-d. art. rapsodíei; pl. rapsodíi, art. rapsodíile

RAPSODIÁ vb. I. intr. (Rar) A compune, a recita poeme epice. [Pron. -di-a, p.i. -iez, 3,6 -iază, 4 -iem, ger. -iind. / cf. fr. rhapsodier].

RAPSODÍE s.f. 1. Episod dintr-o scriere epică, recitată și cântată public de rapsozi. ♦ Scriere lirică în versuri, fantezistă și sentimentală, de un colorit pitoresc. ♦ Lucrare formată din fragmente luate din diferite scrieri. 2. Piesă instrumentală scrisă pentru pian sau orchestră într-o formă liberă, al cărei element de bază îl constituie cântecul popular. [Gen. -iei. / cf. fr. rhapsodie, it. rapsodia, lat., gr. rhapsodia].

RAPSODIÁ vb. intr. a compune și a recita poeme epice. (< fr. rapsodier)

RAPSODÍE s. f. 1. (în Grecia antică) episod din poemele homerice, recitat și cântat în public de rapsozi. 2. scriere lirică în versuri, fantezistă și sentimentală, de un colorit pitoresc. ◊ lucrare din fragmente luate din diferite scrieri. 3. piesă instrumentală scrisă pentru pian sau orchestră într-o formă liberă, pe teme folclorice. (< fr. rapsodie)

A RAPSODIÁ ~éz 1. intranz. rar A interpreta rapsodii (adesea improvizate). 2. tranz. (improvizații muzicale) A cânta sau a recita cu patos. /Din rapsodie

RAPSODÍE ~i f. 1) Compozitie muzicală instrumentală, de formă liberă, care are la bază motive de inspirație populară. 2) (în Grecia antică) Fragment dintr-un poem epic recitat de un rapsod; cântec epic. [G.-D. rapsodiei] /<fr. r[h]apsodie

rapsodie f. fragment de epopee, cântec izolat recitat de rapsod.

*rapsodíe f. (vgr. rapsodia). Bucățile de poeziĭ pe care le cîntaŭ rapsoziĭ. Astăzĭ, lucrare muzicală saŭ literară compusă din bucățĭ diferite.

rapsodie (< fr. rhapsodie; engl. Rhapsody; germ. Rhapsodie), piesă instrumentală, în general de virtuozitate* sau chiar concertantă* specifică perioadei de cristalizare a școlilor muzicale naționale (sec. 19 – începutul sec. 20), constituită dintr-o succesiune de teme de proveniență populară. Preponderent monopartită, fără a avea o formă fixă (apropiată mai mult de fantezie*), r. se bazează pe alternanța și contrastul cântec*-dans*, pe creșterea progresivă a tonusului muzical în planul mișcării dinamicii*, orchestrației* – dacă este cazul, al acumulării, uneori dezvoltătoare*, variaționale* sau contrapunctice*, a elementelor tematice. Termenul r. își are originea în antic. gr. (ῥαψῳδία), în intonarea de către rapsozi* a unor fragmente din epopeile eroice, juxtapuse conform normelor tradiționale existente. În sec. 19, compozitorii școlilor naționale introduc în muzica cultă – prin intermediul r. – cântecele și dansurile popoarelor cărora le aparțin sau ale altor popoare (Liszt: 19 r. ungare, R. spaniolă, R. română pentru pian; Lalo: R. norvegiană; Dvořák: 3 r. slave op. 45; Ravel: R. spaniolă; Enescu: 2 R. române pentru orch.; Bartók: R. pentru pian și orchestră și 2 R. pentru vl. și pian; Rahmaninov: R. pe o temă de Paganini pentru pian și orch.; Gershwin: Rhapsody in blue pentru pian și orch.).

RAPSODÍE (< fr., it.) s. f. 1. (În Grecia antică) Cântăreț având ca temă un episod din poemele homerice. 2. Compoziție muzicală, de obicei instrumentală, de formă liberă, alcătuită dintr-o succesiune de motive și fragmente de melodii de inspirație folclorică. R. celebre au fost compuse de T. Listz, M. Ravel, G. Gershwin, G. Enescu.