RANGER, rangeri, s. m. Soldat într-o unitate de șoc în armata americană. [Pr.: réĭnğăr] – Din engl. ranger.

ranger (angl.) [pron. réĭnğăr] s. m., pl. rangeri

RANGER [RÉN-GER] s. m. soldat dintr-un corp de elită al armatei americane. (< engl., fr. ranger)

ranger s. m. (cuv. engl.) Jandarm ◊ „Escaladarea fortificațiilor de la Pointe du Hoc de către o unitate de «rangers».” R.l. 7 VI 74 p. 6 [pron. rénger]

Ranger, orgă ~ (cuv. engl.) v. electrofone, instrumente.

RANGER [reindʒər], numele mai multor sonde americane lansate de NASA între 1961 și 1965 cu scopul de a studia solul lunar; în 1967, R.7 a efectuat primele fotografii ale Lunii de la o distanță relativ mică și cu o rezoluție remarcabilă.

RANGER (cuv. engl.) s. m. 1. Corp de elită al armatei de uscat americane folosit pentru prima dată în războiul cu indienii din 1756-1763. 2. Persoană care asigură protecția și ordinea în cadrul parcurilor naționale.