RAMOLISMÉNT s. n. Stare a celui care s-a ramolit. ◊ Ramolisment cerebral = necroză a unei porțiuni de țesut cerebral, din cauza întreruperii locale a circulației sangvine în urma unei tromboze sau a unei embolii. – Din fr. ramollissement.

RAMOLISMÉNT, ramolismente, s. n. Ramolire; boală care constă în pierderea facultăților intelectuale (din cauza bătrâneții). ♦ Ramolisment cerebral = necroză a unei porțiuni de țesut cerebral, din cauza întreruperii locale a circulației sangvine în urma unei tromboze sau a unei embolii. – Din fr. ramollissement.

RAMOLISMÉNT s. n. Ramolire.

ramolismént s. n.

ramolismént s. n., pl. ramolisménte

RAMOLISMÉNT s. v. senilitate.

RAMOLISMÉNT s.n. Ramolire. ♦ Ramolisment cerebral = ramolirea unei porțiuni din creier, determinată frecvent de leziuni vasculare. [Pl. -te, -turi. / < fr. ramolissement].

RAMOLISMÉNT s. n. stare a celui ramolit: ramolire. ♦ ~ cerebral = necroză a unei porțiuni din creier, determinată frecvent de leziuni vasculare. (< fr. ramolissement)

ramolisment n. starea celui ramolit.

RAMOLISMENT s. (MED.) ramoleală, ramolire, senilitate, (livr.) decrepitudine, (rar) ramoliție, (impr.) sclerozare. (~ unui om vîrstnic.)