raíz, V. reiz.

reíz și raíz m., pl. zĭ (turc. reis, de unde și ngr. ratzis). Vechĭ. Căpitan de corabie. – Reiz-eféndi saŭ reizúl-chitab (turc. reis-ül-kittab eféndi), vechĭu nume al ministruluĭ de externe (numit azĭ hariciĭé nazyry).