ráhot, rahote, s.n. – (reg.) Vuiet, larmă: „Mare rahot făcând, / Mare vântoasă suflând” (Papahagi, 1925: 296; Strâmtura). – Et. nec. (MDA); din ucr. rahote (Papahagi).

ráhot, -e, s.n. – Vuiet, larmă: „Mare rahot făcând, / Mare vântoasă suflând” (Papahagi 1925: 296; Strâmtura). – Din ucr. rahote (Papahagi).