RAHAGÍU, rahagii, s. m. (Înv.) Fabricant sau vânzător (ambulant) de rahat. [Var.: rahatgíu s. m.] – Rahat + suf. -giu.

RAHATGÍU s. m. v. rahagiu.

RAHAGÍU, rahagii, s. m. (Înv.) Fabricant sau vânzător (ambulant) de rahat. [Var.: rahatgíu s. m.] – Rahat + suf. -giu.

RAHATGÍU s. m. v. rahagiu.

RAHAGÍU, rahagii, s. m. Fabricant sau vînzător (adesea ambulant) de rahat. Rahagiul ținea o prăvălioară, adică o tarabă pe un cărucior cu patru roate. I. BOTEZ, ȘC. 17. Întreabă pe Tănase rahagiul de cîți gologani a vîndut rahat. CARAGIALE, O. II 307. – Variantă: rahatgíu (SADOVEANU, D. P. 181) s. m.

RAHATGÍU s. m. v. rahagiu.

rahagíu (înv.) s. m., art. rahagíul; pl. rahagíi, art. rahagíii (-gi-ii)

rahagíu s. m., art. rahagíul; pl. rahagíi, art. rahagíii

RAHAGÍU ~i m. 1) Lucrător specializat în producerea rahatului. 2) înv. Vânzător (ambulant) de rahat. /rahat + suf. ~giu

rahagiu m. vânzător de rahat. [Formațiune analogică].

rahagíŭ n. (din *rahatgiŭ). Fabricant orĭ vînzător de rahat.