raft definitie

19 definiții pentru raft

RAFT1, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft.
RAFT2, rafturi, s. n. (Înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht.
RAFT1, rafturi, s. n. Poliță fixată într-un dulap, la o etajeră, de-a lungul pereților unei camere etc. – Din tc. raf, bg. raft.
RAFT2, rafturi, s. n. (Înv.; mai ales la pl.) Harnașament de lux. – Din tc. raht.
RAFT2, rafturi, s. n. (Învechit, mai ales la pl.) Harnașament de lux. Hai, murgule, hai, Pe coastă de plai. Ce lași tu drumul Ș-apuci colnicul? Ori zeaua te-apasă, Ori șaua te-ndeasă, Ori frîul cu fluturi, Ori scumpele rafturi. ALECSANDRI, P. P. 63.
RAFT1, rafturi, s. n. Poliță așezată într-un dulap sau fixată de-a lungul pereților unei camere (în special la magazine). În cele mai multe rafturi se înșirau sticle de băuturi. DUMITRIU, P. F. 48. Dacă ar fi fost un cetitor, ar fi avut acum în rafturile bibliotecii prietinii cei mai devotați. SADOVEANU, E. 43. Se vedea un perete întreg, îmbrăcat cu rafturi de cărți. C. PETRESCU, Î. II 186.
raft s. n., pl. ráfturi
raft (poliță, harnașament) s. n., pl. ráfturi
RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)
raft (ráfturi), s. n. – Harnașament, hamuri. Tc. raft < per. raht (Șeineanu, II, 299), cf. ngr. ῥάχτια, sb. raht. – Der. rahtivan (var. rară raftivan), s. m. (slujbaș care se îngrijea de rafturile cailor de la curte), din tc. rahtevan; înrăfturat, adj. (înșeuat).
raft (ráfturi), s. n. – Poliță, etajeră. – Var. înv. raf. Mr. arafă. Tc. raf(t) (Tiktin), cf. ngr. ρόφι, alb., bg. raft.
RAFT ~uri n. Poliță într-un dulap sau de-a lungul unui perete. /<ucr. raf(t)
raft n. tacâm de cal: frâne cu fluturi ori scumpele rafturi POP. [Turc. RAHT].
raft n. poliță pentru așezat mărfuri. [Turc. RAFT, suport de fereastră].
1) raft și (vechĭ) raht n., pl. urĭ (turc. raht, harnașament, cotizațiune, d. pers. raht, preparative: sîrb. raht). Vechĭ. Harnașament de lux.
2) raft n., pl. urĭ (turc. raft, glaf, d. pers. raht, mobile, bulendre; alb. raft. Turc. se maĭ zice și raf [ar. ref], poliță, raft, de unde vine sîrb. raf și ngr. rafi). Poliță de dulap (la prăvălie, la bibliotecă): rafturĭ pline de marfă, de cărțĭ.
RAFT s. poliță, (reg.) corlată. (~ la o etajeră.)
RAFT [ræft], George (1903-1980), actor american de film. Cel mai rapid dansator de Charleston din lume devine pe ecran unul dintre cei mai celebri gangsteri ai anilor ’30 din sec. 20 („Scarface”).
raft, rafturi s. n. 1. (glum.) șezut, dos. 2. (intl.) arest, celulă. 3. stomac. 4. pat.

raft dex

Intrare: raft
raft substantiv neutru