Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru radiotehnic

RADIOT├ëHNIC, -─é, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a tehnicii care se ocup─â cu aplica╚Ťiile oscila╚Ťiilor ╚Öi undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â pentru transmiterea ╚Öi recep╚Ťionarea informa╚Ťiilor. ÔÖŽ Tehnica fabric─ârii aparatelor pentru radiocomunica╚Ťii. 2. Adj. Care ╚Ťine de radiotehnic─â, privitor la radiotehnic─â. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radiotechnique.
RADIOT├ëHNIC, -─é, radiotehnici, -ce, s. f., adj. 1. S. f. Ramur─â a tehnicii care se ocup─â cu aplica╚Ťiile oscila╚Ťiilor ╚Öi undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â pentru transmiterea ╚Öi recep╚Ťionarea informa╚Ťiilor. ÔÖŽ Tehnica fabric─ârii aparatelor pentru radiocomunica╚Ťii. 2. Adj. Care ╚Ťine de radiotehnic─â, privitor la radiotehnic─â. [Pr.: -di-o-] ÔÇô Din fr. radiotechnique.
radiot├ęhnic (-di-o-) adj. m., pl. radiot├ęhnici; f. radiot├ęhnic─â, pl. radiot├ęhnice
radiot├ęhnic adj. m. (sil. -di-o-) tehnic
RADIOTÉHNIC, -Ă adj. Referitor la radiotehnică, de radiotehnică. [< fr. radiotechnique].
RADIOT├ëHNIC, -─é I. adj. referitor la radiotehnic─â. II. s. f. ramur─â a tehnicii care studiaz─â aplica╚Ťiile oscila╚Ťiilor ╚Öi undelor electromagnetice de ├«nalt─â frecven╚Ť─â pentru transmiterea ╚Öi recep╚Ťionarea informa╚Ťiilor. ÔŚŐ tehnica fabric─ârii aparatajului pentru radiocomunica╚Ťii. (< fr. radiotechnique)
RADIOT├ëHNIC ~c─â (~ci, ~ce) Care ╚Ťine de radiotehnic─â; propriu radiotehnicii. [Sil. -di-o-] /<fr. radiotechnique
radiot├ęhnic, -─â adj. 1962 Privitor la radiotehnic─â v. radiotelemetric (din fr. radiotechnique; TDE; DEX, DN3)

Radiotehnic dex online | sinonim

Radiotehnic definitie

Intrare: radiotehnic
radiotehnic adjectiv
  • silabisire: -di-o-