radioreleu definitie

8 definiții pentru radioreleu

RADIORELÉU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stații terminale, prin stații de recepție-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + releu.
RADIORELÉU, radiorelee, s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni terminale, prin stațiuni de recepție-emisie intermediare. [Pr.: -di-o-] – Radio2 + releu.
radioreléu (-di-o-) s. n., art. radioreléul; pl. radiorelée
radioreléu s. n. (sil. -di-o-); pl. radiorelée
RADIORELÉU s.n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. [Pl. -lee. / cf. engl. radio-relay, rus. radiorele].
RADIORELÉU s. n. sistem de radiocomunicație între două stațiuni prin intermediul stațiunilor intermediare. (< engl. radio-relay)
RADIORELÉU ~e n. Instalație pentru retransmiterea semnalelor radiofonice cu amplificarea lor prin stații intermediare. [Sil. -di-o-] /radio- + releu
radioreléu s. n. Instalație care permite realizarea unei comunicații fără fir prin intermediul stațiilor intermediare ◊ „A fost construită și dată în exploatare noua linie radio-releu Moscova-București. S-a creat astfel posibilitatea conectării televiziunii române la sistemul de «Interviziune» din care fac parte U.R.S.S. și R.P. Polonă.” Sc. 2 II 63 p. 1. ◊ „Pe platforma termocentralei electrice de șisturi bituminoase de la Crivina a fost construită o stație de radioreleu menită să conecteze orașul Anina la sistemul telefonic automat interurban.” R.l. 30 VII 83 p. 3 (din radio-3 + releu; cf. engl. radio-relay, rus. radiorele; VRC 273; LTR, DTP; DEX, DN3)

radioreleu dex

Intrare: radioreleu
radioreleu substantiv neutru
  • silabisire: -di-o-