RADIOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază probleme legate de elementele radioactive. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiochimie.

RADIOCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei care studiază probleme legate de elementele radioactive. [Pr.: -di-o-] – Din fr. radiochimie.

radiochimíe (-di-o-) s. f., art. radiochimía, g.-d. radiochimíi, art. radiochimíei

radiochimíe s. f. (sil. -di-o-) chimie

RADIOCHIMÍE s.f. Ramură a chimiei care studiază modificările chimice provocate de radiațiile ionizante. [Gen. -iei. / < fr. radiochimie].

RADIOCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază modificările chimice provocate de radiațiile ionizante. (< fr. radiochimie)

RADIOCHIMÍE f. Ramură a chimiei care se ocupă cu studierea modificărilor chimice provocate de radiațiile ionizante. [Sil. -di-o-] /<fr. radiochimie

radiochimíe s. f. 1978 (chim.) Ramură a chimiei care studiază modificările provocate de radiațiile ionizate v. interdisciplinaritate (din fr. radiochimie; cf. engl. radiochemistry; DT, DM; DEX, DN3)

RADIOCHIMÍE (< radio¹- + chimie) s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază legitățile fizico-chimice ale comportării elementelor și izotopilor radioactivi, metodele de separare și concentrare a acestora. R. include și elaborarea metodelor de sinteză a compușilor marcați și de utilizare a izotopilor radioactivi în diferite ramuri ale științei și tehnicii.