RADICÉLĂ, radicele, s. f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle.

RADICÉLĂ, radicele, s. f. Rădăcină secundară care se dezvoltă pe rădăcina principală. – Din fr. radicelle.

radicélă s. f., g.-d. art. radicélei; pl. radicéle

radicélă s. f., g.-d. art. radicélei; pl. radicéle

RADICÉLĂ s. (BOT.) rădăcină laterală, rădăcină secundară.

RADICÉLĂ s.f. Ramificație secundară a rădăcinii principale a unei plante. [< fr. radicelle].

RADICELĂ s. f. ramificație secundară a rădăcinii principale. (< fr. radicelle)

RADICÉLA ~e f. bot. Rădăcină secundară care se dezvoltă din rădăcina principală. /<fr. radicelle