răzúș n., pl. e (d. raz 1. Cp. cu frecuș, picuș). Nord. Gin, daltă de scobit lemnu (Șez. 37, 43). Otic, lemnu cu care se răzuĭe plugu (GrS. 1937, 190). Raz, pîrghie (la moară). Scîndurică crestată care oprește zatca și împedecă sulurile războĭuluĭ să se desfășoare cînd nu trebuĭe. V. strug.