otíc n., pl. e (sîrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tykati, a înpunge, a atinge). Lopățică de curățat trotuaru de noroĭ orĭ de zăpadă bătăturită. Unealta (de lemn orĭ de fer) cu care se curăță de pămînt cormana pluguluĭ. – La Hațeg răzuș.