răzuș definitie

2 intrări

14 definiții pentru răzuș

RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă cu care se rade ceea ce a rămas lipsit sau prins de ceva. 2. Daltă folosită în tâmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, formată dintr-un băț cu vârful de oțel. – Răzui + suf. -uș.
RĂZÚȘ, răzușuri, s. n. 1. Unealtă de fier (sau de lemn) cu care se rade ceea ce a rămas lipit sau s-a prins de ceva; răzuitoare (2). Răzușul este un băț lat la un capăt, cu care se dă jos de pe cormană pămîntul care s-a prins de dînsa. PAMFILE, A. R. 37. 2. Daltă folosită în tîmplărie, dulgherie, rotărie etc., cu care se sapă în lemn. 3. Unealtă de plivit, constînd dintr-un băț de lemn cu vîrful de oțel; otic.
răzúș s. n., pl. răzúșuri
răzúș s. n., pl. răzușúri
RĂZÚȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tâmplari, dulgheri.)
RĂZÚȘ s. v. cățel, cordenci, otic, rangă, șurubelniță.
RĂZÚȘ ~uri n. 1) v. RĂZUITOR. 2) Daltă cu care se scobește în lemn. 3) Unealtă folosită la plivit, formată dintr-un mâner cu o lamă de metal la vârf. /a răzui + suf. ~uș
răzuș n. 1. sapă mică de lemn; 2. un fel de daltă de dulgher. [V. raz].
otíc n., pl. e (sîrb. otik, nsl. otika, d. vsl. tykati, a înpunge, a atinge). Lopățică de curățat trotuaru de noroĭ orĭ de zăpadă bătăturită. Unealta (de lemn orĭ de fer) cu care se curăță de pămînt cormana pluguluĭ. – La Hațeg răzuș.
răzúș n., pl. e (d. raz 1. Cp. cu frecuș, picuș). Nord. Gin, daltă de scobit lemnu (Șez. 37, 43). Otic, lemnu cu care se răzuĭe plugu (GrS. 1937, 190). Raz, pîrghie (la moară). Scîndurică crestată care oprește zatca și împedecă sulurile războĭuluĭ să se desfășoare cînd nu trebuĭe. V. strug.
RĂZUȘ s. (TEHN.) gripcă, teslă, (reg.) scoabă, (înv.) strujniță. (~ pentru tîmplari, dulgheri.)
răzuș s. v. CĂȚEL. CORDENCI. OTIC. RANGĂ. ȘURUBELNIȚĂ.
Răz/ești, -oaia, -uș V. Ieraz 3, 4.

răzuș dex

Intrare: răzuș
răzuș substantiv neutru
Intrare: Răzuș
Răzuș