Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru r─âsufl─âtoare

R─éSUFL─éT├ôR, -O├üRE, r─âsufl─âtori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care ├«nlesne╚Öte respira╚Ťia. ÔŚŐ Compus: r─âsufl─âtoarea-p─âm├óntului = ciuperc─â din familia Lycoperdacee, de culoare alb─â-g─âlbuie ├«n perioada de tinere╚Ťe ╚Öi cenu╚Öie la maturitate (Lycoperdon bovista). 2. S. f. Deschiz─âtur─â (de aerisire) prin care un spa╚Ťiu ├«nchis comunic─â cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului ╚Öi a gazelor la turnarea metalului lichid ├«n forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere intern─â. ÔÇô R─âsufla + suf. -─âtor.
R─éSUFL─éT├ôR, -O├üRE, r─âsufl─âtori, -oare, adj., s. f., s. n. 1. Adj. (Rar) Care ├«nlesne╚Öte respira╚Ťia. 2. S. f. Deschiz─âtur─â (de aerisire) prin care un spa╚Ťiu ├«nchis comunic─â cu exteriorul. 3. S. f. Canal de evacuare a aerului ╚Öi a gazelor la turnarea metalului lichid ├«n forme, servind la verificarea umplerii formei. 4. S. n. Tub de evacuare a gazelor de ardere dintr-un motor cu ardere intern─â. ÔÇô R─âsufla + suf. -─âtor.
R─éSUFL─éTO├üRE, r─âsufl─âtori, s. f. Deschiz─âtur─â (de aerisire) prin care un spa╚Ťiu ├«nchis comunic─â cu exteriorul. ├Än coasta dealului cu mine se f─âcea o hrub─â... ╚Öi din hrub─â se f─âcea r─âsufl─âtori p├«n─â ├«n v├«rful lui. I. IONESCU, M. 51. ÔŚŐ (├Än basme) Au sosit la r─âsufl─âtoarea Lumii Negre. SBIERA, P. 85.
R─éSUFL─éT├ôR, -O├üRE, r─âsufl─âtori, -oare, adj. (Rar) Care serve╚Öte la actul fiziologic al respira╚Ťiei. Structura organelor ei r─âsufl─âtoare. ODOBESCU, S. I 463.
răsuflătoáre (deschizătură, canal de evacuare) (-su-flă-) s. f., g.-d. art. răsuflătórii; pl. răsuflătóri
!r─âsufl─âto├írea-p─âmß║ąntului (plant─â) (-su-fl─â-) s. f. art., g.-d. art. r─âsufl─ât├│rii-p─âmß║ąntului
răsuflătór1 (rar) (-su-flă-) adj. m., pl. răsuflătóri; f. sg. și pl. răsuflătoáre
răsuflătór2 (tub dintr-un motor) (-su-flă-) s. n., pl. răsuflătoáre
răsuflătoáre (deschizătură de aerisire) s. f. (sil. -flă-), g.-d. art. răsuflătórii; pl. răsuflătóri
răsuflătoárea-pământului s. f. (sil. -flă-)
răsuflătór adj. m. (sil. -flă-), pl. răsuflătóri; f. sg. și pl. răsuflătoáre
răsuflătór (tub de evacuare) s. n. (sil. -flă-), pl. răsuflătoáre
RĂSUFLĂTOÁRE s. (înv.) răsuflare, răsuflătură. (~ practicată într-un perete.)
RĂSUFLĂTOÁRE s. v. supapă, ventil.
RĂSUFLĂTOAREA-PĂMÂNTULUI s. v. gogoașă.
RĂSUFLĂTOÁRE ~óri f. Deschizătură mică prin care se face aerisirea unei încăperi sau a unui recipient. ~ la beci. /a răsufla + suf. ~toare
RĂSUFLĂTÓR ~oáre n. 1) Tub de evacuare a gazelor dintr-un motor cu ardere internă. 2) metal. Canal de evacuare a aerului și a gazelor la turnarea metalului lichid în forme. /a răsufla + suf. ~tor
r─âsufl─âtoare f. ferestrue pe unde intr─â aer.
r─âsufl─âto├íre f., pl. or─ş. Deschiz─âtur─â f─âcut─â ca s─â intre aeru ├«ntrÔÇÖun bec─ş or─ş alt loc ├«nchis, ventilator.
RĂSUFLĂTOARE s. (înv.) răsuflare, răsuflătură. (~ practicată într-un perete.)
r─âsufl─âtoare s. v. SUPAP─é. VENTIL.
r─âsufl─âtoarea-p─âm├«ntului s. v. GOGOA╚ś─é.
r─âsufl─âtoare, r─âsufl─âtori s. f. buzunar.

R─âsufl─âtoare dex online | sinonim

R─âsufl─âtoare definitie

Intrare: r─âsufl─âtor
r─âsufl─âtor adjectiv substantiv neutru
  • silabisire: -fl─â-
Intrare: r─âsufl─âtoare
r─âsufl─âtoare substantiv feminin
  • silabisire: -fl─â-
Intrare: răsuflătoarea-pământului
răsuflătoarea-pământului substantiv feminin articulat (numai) singular
  • silabisire: -su-fl─â-