Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru r─âsturn─âtor

R─éSTURN─éT├ôR, -O├üRE, r─âsturn─âtori, -oare, adj., s. m., s. f., s. n. 1. Adj., s. m. (Persoan─â) care schimb─â, care r─âstoarn─â o situa╚Ťie, o stare de lucruri. 2. S. f. (Reg.) Corman─â. 3. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa opera╚Ťia de r─âsturnare pe o fa╚Ť─â ╚Öi pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. ├«ntre dou─â treceri (faze) succesive de laminare. ÔÖŽ Dispozitiv care serve╚Öte la r─âsturnarea vagonetelor din min─â, ├«n scopul golirii acestora. ÔÇô R─âsturna + suf. -─âtor.
R─éSTURN─éT├ôR, -O├üRE, r─âsturn─âtori, -oare, s. f., s. n. 1. S. f. (Reg.) Corman─â. 2. S. n. Dispozitiv folosit la laminoare pentru a executa opera╚Ťia de r─âsturnare pe o fa╚Ť─â ╚Öi pe alta a blocurilor, a lingourilor, a tablelor etc. ├«ntre dou─â treceri (faze) succesive de laminare. ÔÖŽ Dispozitiv care serve╚Öte la r─âsturnarea vagonetelor din min─â, ├«n scopul golirii acestora. ÔÇô R─âsturna + suf. -─âtor.
răsturnătór1 (înv.) adj. m., (persoană) s. m., pl. răsturnătóri; adj. f., s. f. sg. și pl. răsturnătoáre
răsturnătór2 (dispozitiv) s. n., pl. răsturnătoáre
răsturnătór adj. m., s. m., pl. răsturnătóri; f. sg. și pl. răsturnătoáre
răsturnătór (dispozitiv) s. n., pl. răsturnătoáre
R─éSTURN─éT├ôR ~o├íre n. Dispozitiv folosit la efectuarea unor opera╚Ťii de r─âsturnare ├«n diferite procese industriale. /a se r─âsturna + suf. ~─âtor
r─âsturn─âtor a. care r─âstoarn─â: de Domni dibaciu r─âsturn─âtor AL.

R─âsturn─âtor dex online | sinonim

R─âsturn─âtor definitie

Intrare: r─âsturn─âtor (adj.)
r─âsturn─âtor adjectiv substantiv neutru
Intrare: r─âsturn─âtor (s.m.)
r─âsturn─âtor substantiv masculin substantiv neutru