RĂRÍME s. f. (Rar) Faptul de a fi rar. În anii ploioși și la rărime [păpușoiul] dă un fel de ramuri. PAMFILE, A. R. 87.

RĂRÍME s. f. (Rar) Stare a ceea ce este rar. – Din rar + suf. -ime.

RĂRÍME s. v. rariște, răritură.

Rărime ≠ desime

rărime s. v. RARIȘTE. RĂRITURĂ.